ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 872/F din 26

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, a fost

condamnat inculpatul M.S.C., în temeiul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

31/1990, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire

cu rea-credință de bunuri ale societății, în interes propriu.

În temeiul art. 43

din Legea nr. 82/1991, combinat cu art. 289 C. pen., a mai fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de fals intelectual.

S-a constatat că

infracțiunile sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat prev. de art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și alin. (4) cu aplicarea art. 74

- 76 alin. (2) C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani

închisoare, prin Sentința penală nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului

Ialomița, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

de 1 an, 6 luni și 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea

mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru

inculpatul M.S.C. pe durata termenului de încercare de 6 ani prevăzut de art.

86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata

termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte o

dată la trei luni la Serviciul de protecția Victimelor și reintegrare socială a

infractorilor din cadrul Tribunalului Constanța;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a pus în vedere

inculpatului disp. art. 86

4

C. pen.

S-a luat act că inculpatul a fost reținut în data de

29 august 2005 și arestat preventiv în perioada 16 septembrie 2005 - 21

octombrie 2005.

În temeiul art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe

durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

Au fost anulate

formele de executare emise în temeiul Sentinței penale nr. 442/F din 15 iunie

2007 a Tribunalului Ialomița și s-a dispus emiterea formelor de executare în

baza prezentei sentințe.

Prin aceiași

sentință, în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 74 - 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa

de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară potrivit art. 65 C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 1 (lună) închisoare pentru comiterea

infracțiunii de fals în declarații. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., pe

durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie. S-a

luat act că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 19

alin. (1) C. proc. pen., a luat act că părțile vătămate SC E.C.D. SRL Ț. și

G.A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal și își rezervă dreptul

de a introduce acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale

de 80.000 euro și respectiv 300.000 euro. Au fost obligați inculpații la câte

4.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală

nr. 278 din 16 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția I penală, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva

Sentinței penale nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Ialomița, secția penală.

A desființat, în

parte, Sentința penală nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Ialomița, secția penală, și rejudecând în fond în baza art. 86

5

C. pen. a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată prin Sentința nr. 442/F din 15 iunie 2007, pronunțată de

Tribunalul Ialomița, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție aplicată inculpatului M.S.C.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate inculpatului M.S.C. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de art. 43 din Legea nr. 82/1991 combinat cu

art. 289 C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentința penală

nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomița, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

A făcut în cauză, în

ceea ce-l privește pe inculpatul M.S.C., aplicarea disp. art. 71 - 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus prevenția inculpatului M.S.C. de 24 ore din data de 29 august

2005 și arestul preventiv de la 16 septembrie 2005 la 21 octombrie 2005 și a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații M.S.C. și P.M. și a obligat

inculpații la plata cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpații M.S.C. și P.M. și prin Decizia penală nr.

1339 din 27 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S.C. și P.M. împotriva

Deciziei penale nr. 278 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția I penală. A obligat recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Prin contestația

adresată acestei instanței la data de 4 mai 2012, contestatorul M.S.C. a

solicitat desființarea Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

3706/98/2007, cu motivarea că este student în anul IV la Academia Navală M.B.

din Constanța și se află îmbarcat pe navă pentru executarea stagiului obligatoriu

în vederea susținerii examenului de licență, iar executarea imediată a pedepsei

va avea consecințe deosebit de grave asupra situației sale școlare și

profesionale.

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele:

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a

examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise

de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții

legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în

deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este

calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din

cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura

respectarea principiului stabilității a hotărârilor judecătorești definitive și

irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de

atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării

cererii.

Astfel, dispozițiile

art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași fapta;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.;

Astfel, față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii

condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu

contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege -

respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege,

dacă motivul pe care se sprijină contestație este din cele prevăzute la art.

386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă

dovezi care sunt depuse la dosar.

Față de motivul

contestației în anulare invocat, respectiv faptul că se afla îmbarcat de la

data de 26 noiembrie 2011 o pentru o perioadă de 6 luni pe o navă pentru

executarea stagiului obligatoriu în vederea susținerii examenului de licență și

că executarea imediată a pedepsei va avea consecințe deosebit de grave asupra

situației sale școlare și profesionale, Înalta Curte constată că cele

învederate nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Se constată că

cererea de contestație formulată de contestatorul M.S.C. nu îndeplinește

cerințele legii pentru a fi admisă și față de actele aflate la dosarul cauzei

și față de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.S.C., urmând a

fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul

M.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA