ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 872/F din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, a fost condamnat inculpatul M.S.C., în temeiul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri ale societății, în interes propriu. În temeiul art. 43 din Legea nr. 82/1991, combinat cu art. 289 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual. S-a constatat că infracțiunile sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

și alin. (4) cu aplicarea art. 74 - 76 alin. (2) C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 1 an, 6 luni și 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpatul M.S.C. pe durata termenului de încercare de 6 ani prevăzut de art. 86 2 C. pen.

În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte o dată la trei luni la Serviciul de protecția Victimelor și reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Constanța; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86 4 C. pen. S-a luat act că inculpatul a fost reținut în data de 29 august 2005 și arestat preventiv în perioada 16 septembrie 2005 - 21 octombrie 2005. În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere. Au fost anulate formele de executare emise în temeiul Sentinței penale nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomița și s-a dispus emiterea formelor de executare în baza prezentei sentințe. Prin aceiași sentință, în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară potrivit art. 65 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (lună) închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie. S-a luat act că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză. În temeiul art. 19 alin. (1) C. proc.

pen., a luat act că părțile vătămate SC E.C.D. SRL Ț. și G.A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal și își rezervă dreptul de a introduce acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale de 80.000 euro și respectiv 300.000 euro. Au fost obligați inculpații la câte 4.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Prin Decizia penală nr. 278 din 16 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală. A desființat, în parte, Sentința penală nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, și rejudecând în fond în baza art. 86 5 C. pen.

a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 442/F din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aplicată inculpatului M.S.C. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.S.C. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de art. 43 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

A făcut în cauză, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.S.C., aplicarea disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului M.S.C. de 24 ore din data de 29 august 2005 și arestul preventiv de la 16 septembrie 2005 la 21 octombrie 2005 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.S.C. și P.M. și a obligat inculpații la plata cheltuielile judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații M.S.C. și P.M. și prin Decizia penală nr. 1339 din 27 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S.C.

și P.M. împotriva Deciziei penale nr. 278 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. A obligat recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin contestația adresată acestei instanței la data de 4 mai 2012, contestatorul M.S.C. a solicitat desființarea Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007, cu motivarea că este student în anul IV la Academia Navală M.B. din Constanța și se află îmbarcat pe navă pentru executarea stagiului obligatoriu în vederea susținerii examenului de licență, iar executarea imediată a pedepsei va avea consecințe deosebit de grave asupra situației sale școlare și profesionale.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași fapta; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen.; Astfel, față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestație este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

Față de motivul contestației în anulare invocat, respectiv faptul că se afla îmbarcat de la data de 26 noiembrie 2011 o pentru o perioadă de 6 luni pe o navă pentru executarea stagiului obligatoriu în vederea susținerii examenului de licență și că executarea imediată a pedepsei va avea consecințe deosebit de grave asupra situației sale școlare și profesionale, Înalta Curte constată că cele învederate nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Se constată că cererea de contestație formulată de contestatorul M.S.C. nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă și față de actele aflate la dosarul cauzei și față de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.S.C., urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA