ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 28 ianuarie 2014, Judecătoria Moldova Nouă, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013, emisă la data de 4 octombrie 2013 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

A menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii C.F.I. și S.S., dispusă prin rezoluția mai sus menționată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă, la data de 9 ianuarie 2014 A.P.G. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, în contradictoriu cu făptuitorii C.F.I., S.S.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat plângere împotriva numiților C.F.I., S.S., funcționari în cadrul Primăriei Moldova Nouă, arătând că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu săvârșind mai multe infracțiuni.

La dosarul cauzei a

fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 514/P/2013, care cuprinde lucrările efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă precum și rezoluția atacată.

De asemenea, instanța din oficiu a dispus atașarea (în xerocopie) plângerii formulate de petent împotriva rezoluției atacate și a dovezilor de comunicare către petent ale celor două rezoluții.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

La data de 3 iulie 2013, petentul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor

C.F.I. și S.S.

, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că făptuitorii,

funcționari în cadrul Primăriei Moldova Nouă, nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, refuzând să ducă la îndeplinire o decizie a Curții de Apel Timișoara, investită cu formulă executorie.

Prin rezoluția nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013,

emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de făptuitori, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată conform art. 275-art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă prim procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Drept urmare, termenul maxim în care poate fi introdusă plângerea la instanță este de 40 de zile, calculat de la data formulării plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la prim procuror sau la procurorul ierarhic superior.

În cauza de față, instanța a constatat că petentului i-a fost comunicată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă) la data de 18 octombrie 2013 (astfel cum rezultă din copia borderoului depus la dosar), iar la o dată ulterioară acesta a formulat plângere la prim procuror împotriva măsurii dispuse (plângere ce a fost soluționată prin rezoluția nr. 307/II/2/2013 din 24 decembrie 2013).

Totodată, plângerea petentului adresată instanței de judecată a fost înregistrată la 9 ianuarie 2014, peste termenul de 40 de zile prevăzut imperativ de dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. Este lipsit de relevanță faptul că petentul nu a primit comunicarea rezoluției prim procurorului prin care a fost soluționată plângerea de neîncepere a urmăririi penale, în condițiile în care legea prevede că, în acest caz, plângerea trebuie formulată în termen de 20 de zile de la expirarea termenului în care trebuia soluționată plângerea de către prim procuror.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul A.P.G.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursul a fost calificat ca fiind apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Soluționarea de către instanță a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată era reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. anterior.

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. anterior, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză se constată că petentul A.P.G. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 16/F din 28 ianuarie 2014 a Judecătoriei Moldova Nouă, prin sentința atacată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, fiind respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013 emisă la data de 4 octombrie 2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Prin urmare, sentința penală atacată, pronunțată în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, este definitivă, legea neprevăzând posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Astfel, având în vedere că petentul A.P.G. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, investind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate, aceasta nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A.P.G.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul A.P.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 16 din 28 ianuarie 2014 a Judecătoriei Moldova Nouă.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2014.