ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2015

Asupra apelului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014, Judecătoria Moldova Nouă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1313/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă. Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că cererea de contestație în anulare formulată de petentul P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă nu este motivată în fapt, petentul invocând doar dispozițiile vechiului și noului C. proc.

pen., privind căile extraordinare de atac, respectiv art. 386-392 din C. proc. pen. anterior, art. 426-432 C. proc. pen., precum și dispozițiile privind competența organelor judiciare prevăzute de art. 40 C. proc. pen. La dosarul cauzei, s-a atașat Dosarul nr. 1313/261/2014 în care s-a pronunțat hotărârea nr. 91 din data de 14 octombrie 2014, împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare. Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestator, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanța de fond a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 91 din 14 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1313/261/2014 al Judecătoriei Moldova Nouă, a fost respinsă plângerea formulată de numitul P.D.

împotriva ordonanței de clasare din data de 05 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă. Împotriva acestei sentințe contestatorul a formulat contestație în anulare, fără a indica vreun motiv din cele prev. de art. 426 C. proc. pen. Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P.D. În motivarea apelului formulat, petentul P.D. a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere că judecătorul fondului este incompatibil, întrucât și-a exprimat anterior părerea.

În subsidiar a solicitat admiterea apelului formulat și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor. Prin Decizia penală nr. 154/A din 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de P.D. împotriva Încheierii penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Moldova-Nouă în Dosarul nr. 1542/261/2014. Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare Pentru a decide astfel, analizând apelul declarat de contestator prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel Timișoara a constat că este nefondat pentru următoarele considerente: S-a reținut că, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată, prima instanță a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de disp. art. 431 alin. (2) C. proc. pen. In aceste sens, prima instanță a constatat faptul că petentul nu a indicat în concret niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 426 C. proc. pen., astfel că a analizat contestația formulată prin prisma motivelor indicate de către petent. Instanța de apel a constatat că în calea filtrului admisibilității în principiu nu s-a indicat un motiv pe care sprijină contestația dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc.

pen. și că în sprijinul contestației nici nu s-au depus și nici nu s-au invocat dovezi care ar exista la dosar, motiv pentru care prima instanță nu a putut admite în principiu contestația în anulare. Față de aceste motive, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată contestatorul P.D. Prin urmare, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinței penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014, de Judecătoria Moldova Nouă, cu obligarea apelantului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii penale, petentul P.D. a formulat calea de atac de față, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 mai 2015, când s-a fixat termen pentru judecată la data de 26 iunie 2015. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prioritar, Înalta Curte constată că, deși petentul și-a intitulat calea de atac ca fiind -recurs, instanța are în vedere dispozițiile art. 40 C. proc. pen. care reglementează competența funcțională a Înaltei Curți de Casației și Justiție. Astfel, potrivit art. 40 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și recursurile în casație împotriva hotărârilor penale definitive, precum și recursurile în interesul legii. Prin urmare, instanța va considera calea de atac de față ca fiind apel. Înalta Curte constată că prin decizia penală a Curții de Apel Timișoara, secția penală, atacată în prezenta cauză, s-a respins, în mod definitiv, apelul declarat de petentul P.D. împotriva sentinței penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de același petent împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară al Judecătoriei Moldova Nouă.

De asemenea, în dispozitivul deciziei pronunțate se menționează faptul că aceasta este definitivă. Având în vedere că petentul P.D. a declarat cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte constată că prin promovarea acesteia, inculpatul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor "omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit am sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Admisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că în cauză petentul P.D. a formulat o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte constată că apelul de față este inadmisibil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de apelantul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 154/A din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 154/A din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă apelantul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2015.