ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2015

Asupra apelului

de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din

25 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014, Judecătoria Moldova

Nouă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul

P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr.

1313/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă. Totodată, petentul a fost obligat la

plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că cererea de contestație în anulare

formulată de petentul P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014

pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă nu este motivată în fapt, petentul

invocând doar dispozițiile vechiului și noului C. proc. pen., privind căile

extraordinare de atac, respectiv art. 386-392 din C. proc. pen. anterior, art.

426-432 C. proc. pen., precum și dispozițiile privind competența organelor

judiciare prevăzute de art. 40 C. proc. pen.

La dosarul

cauzei, s-a atașat Dosarul nr. 1313/261/2014 în care s-a pronunțat hotărârea

nr. 91 din data de 14 octombrie 2014, împotriva căreia s-a formulat contestație

în anulare.

Analizând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestator, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin Hotărârea

nr. 91 din 14 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1313/261/2014 al

Judecătoriei Moldova Nouă, a fost respinsă plângerea formulată de numitul P.D.

împotriva ordonanței de clasare din data de 05 martie 2014 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Împotriva

acestei sentințe contestatorul a formulat contestație în anulare, fără a indica

vreun motiv din cele prev. de art. 426 C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, prev. de art. 431 alin.

(2) C. proc. pen., instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel petentul P.D.

În motivarea

apelului formulat, petentul P.D. a arătat că hotărârea primei instanțe este

nelegală, având în vedere că judecătorul fondului este incompatibil, întrucât

și-a exprimat anterior părerea. În subsidiar a solicitat admiterea apelului

formulat și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor.

Prin Decizia

penală nr. 154/A din 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins

ca nefondat apelul declarat de P.D. împotriva Încheierii penale nr. 127 din 25

noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Moldova-Nouă în Dosarul nr.

1542/261/2014. Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost

obligat apelantul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare

Pentru a decide

astfel, analizând apelul declarat de contestator prin prisma motivelor de apel

invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constat că este nefondat pentru

următoarele considerente:

S-a reținut că,

examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată,

prima instanță a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de

disp. art. 431 alin. (2) C. proc. pen. In aceste sens, prima instanță a

constatat faptul că petentul nu a indicat în concret niciunul dintre cazurile

strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 426 C. proc. pen., astfel că

a analizat contestația formulată prin prisma motivelor indicate de către

petent.

Instanța de

apel a constatat că în calea filtrului admisibilității în principiu nu s-a

indicat un motiv pe care sprijină contestația dintre cele prevăzute la art. 426

C. proc. pen. și că în sprijinul contestației nici nu s-au depus și nici nu

s-au invocat dovezi care ar exista la dosar, motiv pentru care prima instanță

nu a putut admite în principiu contestația în anulare.

Față de aceste

motive, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță, în baza

art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată contestatorul P.D.

Prin urmare, în

baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul

declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinței penale nr. 127 din 25

noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014, de Judecătoria Moldova

Nouă, cu obligarea apelantului contestator la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva

acestei decizii penale, petentul P.D. a formulat calea de atac de față, fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 mai

2015, când s-a fixat termen pentru judecată la data de 26 iunie 2015.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac

este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar,

Înalta Curte constată că, deși petentul și-a intitulat calea de atac ca fiind

-recurs, instanța are în vedere dispozițiile art. 40 C. proc. pen. care

reglementează competența funcțională a Înaltei Curți de Casației și Justiție.

Astfel, potrivit art. 40 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în

primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și recursurile în casație

împotriva hotărârilor penale definitive, precum și recursurile în interesul

legii. Prin urmare, instanța va considera calea de atac de față ca fiind apel.

Înalta Curte

constată că prin decizia penală a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

atacată în prezenta cauză, s-a respins, în mod definitiv, apelul declarat de

petentul P.D. împotriva sentinței penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014

pronunțată în Dosarul nr. 1542/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă, prin care

a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de același

petent împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 a judecătorului de

cameră preliminară al Judecătoriei Moldova Nouă.

De asemenea, în

dispozitivul deciziei pronunțate se menționează faptul că aceasta este

definitivă.

Având în vedere

că petentul P.D. a declarat cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă

de reformare, Înalta Curte constată că prin promovarea acesteia, inculpatul a

încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând

eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și

celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea

fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru

apărarea drepturilor "omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen.

a stabilit am sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele

aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din

acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen.

reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac

care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele

pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Admisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere

faptul că în cauză petentul P.D. a formulat o cale de atac nerecunoscută de

legea procesual penală, Înalta Curte constată că apelul de față este

inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de apelantul P.D.

împotriva Deciziei penale nr. 154/A din data de 11 februarie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art.

275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 50 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul formulat de apelantul P.D. împotriva Deciziei penale nr.

154/A din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă

apelantul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 iunie 2015.