ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2016

Decizia nr. 343/2016

Deliberând asupra apelului, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 574/A din 5 mai 2016 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul A., împotriva Deciziei penale nr. 491 din data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/261/2015, obligând petentul la plata cheltuielilor judiciare către de stat.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prin Decizia penală nr. 491 pronunțată la data de 14 aprilie 2016, în Dosar nr. x/261/2015, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 24 din 02 februarie 2016 a Judecătoriei Moldova Nouă și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin sentința penală nr. 24 din 2 februarie 2016, definitivă, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în Dosarul nr. x/261/2015, în baza art. 339 alin. (2) C. proc. pen. a fost trimisă cauza spre soluționare prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, iar cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat apel petentul A., apelul nefiind motivat.

Apelul declarat a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 491 din 14 aprilie 2016, întrucât vizează o hotărâre definitivă potrivit disp. art. 341 alin. (8) C. proc. pen., care nu mai poate fi atacată cu nici o cale de atac.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare, arătând că instanța care a pronunțat Hotărârea penală definitivă nr. 491 din 14 aprilie 2016 a încălcat prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, care i-ar fi dat dreptul de a alege legea penală mai favorabilă. Arată că în toate fazele de judecată a solicitat judecarea pe C. proc. pen. anterior, apreciind astfel că totul este lovit de nulitate și ilegal, iar hotărârea nu este definitivă, conform art. 392 pct. 4 C. proc. pen. anterior, putând fi atacată cu recurs.

Curtea, analizând contestația în anulare a apreciat că este inadmisibilă în principiu, întrucât motivul invocat în susținerea căii de atac nu este prevăzut înw niciunul din cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A., apreciind că decizia atacată nu este definitivă potrivit dispozițiilor art. 392 pct. 4 C. proc. pen. anterior. Calea de atac nu a fost motivată în fapt și în drept.

Examinând apelul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță, se reține că inculpatul a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. nr. 574/A din 5 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, prin care s-a soluționat contestația în anulare promovată împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a apelului, respectiv Decizia penală nr. 491/A din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/261/2015.

În acest context, față de împrejurarea că, pe calea contestației în anulare promovate, petentul a criticat o decizie penală pronunțată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare - atacată pe calea prezentului apel - este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dacă s-ar admite că împotriva deciziei pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare se poate promova o cale de atac ordinară, atunci s-ar eluda voința legiuitorului, ajungându-se ca prin exercitarea unei căi extraordinare să poată fi apoi atacate cu apel hotărâri pentru care legiuitorul nu a prevăzut această cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza ultimă C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 574/A din 5 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata cheltuililor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 574/A din 5 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2016.