ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1185/2016

Decizia nr.

1185/2016

Deliberând asupra cererii de contestație în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 708/A din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul A., împotriva Deciziei penale nr. 485 din data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/115/2016.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

La data de 18 aprilie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. Dosar x/59/2016 contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 485 din data de 14 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/115/2016.

Cererea de contestație în anulare nu a fost motivată în fapt, petentul invocând prevederile vechiului cod de procedură penală, conform Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014, apreciind că în cauza dedusă judecății în primă instanță legea mai favorabilă ar fi fost V.C.P.P.

Din actele și lucrările dosarului Curtea a reținut că prin decizia penală nr. 485 pronunțată la data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/115/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 10 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Caraș-Severin.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin Încheierea penală nr. 10 din 25 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - Judecătorul de cameră preliminară, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A., împotriva ordonanței din data de 22 decembrie 2015 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin în Dosarul nr. x/II/2/2015, implicit și împotriva ordonanței din data de 18 noiembrie 2015 emisă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. x/115/2016 din 07 ianuarie 2016, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței din data de 22 decembrie 2015 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin în Dosarul nr. x/II/2/2015, implicit și împotriva ordonanței din data de 18 noiembrie 2015 emisă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin.

În motivarea plângerii sale, petentul a apreciat că ordonanța este netemeinică și nelegală, întrucât nu au fost administrate toate probele pentru a se afla adevărul în cauză; a apreciat că se impune efectuarea unei adrese către Oficiul poștal nr. 1 și Oficiul Poștal nr. 37 pentru a depune borderourile cu ajutoare sociale din luna ianuarie 2011, între aceste borderouri fiind diferențe foarte mari. Pe fond, a solicitat soluționarea cauzei conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265 din 06 mai 2011, respectiv conform dispozițiilor V.C.P.P.

În cauză s-a depus Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin, din analiza căruia instanța a reținut în fapt, următoarele:

În data de 27 noiembrie 2014, petentul A. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție și spălare de bani de către funcționari publici din cadrul Primăriei Moldova Nouă.

Prin ordonanța din data de 15 ianuarie 2015 Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291, 292, 271, 295, 306, 307, 297, 253, 254 C. pen., art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Prin Ordonanța din data de 18 noiembrie 2015 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/P/2014, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile prev. de art. 291 C. pen., art. 306 C. pen. și art. 307 C. pen.; declinarea competenței de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă spre a fi efectuate cercetări cu privire la infracțiunile prev. de art. 271, art. 295, art. 297, art. 253 C. pen., art. 254 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză nu a rezultat că vreo persoană - funcționari publici ai Primăriei Moldova Nouă a săvârșit vreo faptă penală de corupție. Mai mult s-a reținut că petentul nu a indicat date sau aspecte concrete în legătură cu susținerile formulate în denunț.

Față de considerentele mai sus precizate s-a constatat că în cauză, poate fi dispusă clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile prev. de art. 291 C. pen., art. 306 C. pen. și art. 307 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul A. a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, care, prin ordonanța din 22 decembrie 2015 emisă în Dosarul nr. x/II/2/2015 a respins plângerea petentului, apreciind că ordonanța din data de 18 noiembrie 2015 este legală și că cercetarea penală efectuată de procurorul de caz este legală și temeinică.

Împotriva ordonanței mai sus amintite petentul a formulat plângerea ce formează obiectul dosarului de față.

Analizând plângerea formulată de petentul A., tribunalul a constatat că ordonanțele din data de 22 decembrie 2015 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin în Dosarul nr. x/II/2/2015, implicit și ordonanța din data de 18 noiembrie 2015 emisă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin sunt legale și temeinice, pronunțate în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate; din actele existente la dosar nu rezultă că persoanele indicate de petent în plângerea formulată ar fi autorii infracțiunilor reclamate, nici sub aspectul conținutului constitutiv obiectiv sau subiectiv.

Ca atare, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin că din probele administrate, respectiv documentația ridicată de la Primăria Moldova Nouă, declarații ale funcționarilor primăriei, soluțiile date în alte cauze penale în care petentul a făcut sesizări cu același conținut, precum și alte documente, faptele reclamate de către petent nu au putut fi dovedite.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat apel petentul A., arătând că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a respins plângerea petentului ca nefondată, ceea ce este inadmisibil.

Examinând apelul declarat de petentul A. prin prisma excepției inadmisibilității apelului, Curtea a constatat că apelul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Apelul declarat de către petentul A. (denumit impropriu recurs) a vizat încheierea penală nr. 10 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în Dosarul nr. x/115/2016, în condițiile în care încheierea penală menționată este definitivă potrivit disp. art. 341 alin. (8) C. proc. pen., motiv pentru care demersul judiciar al petentului apare ca fiind inadmisibil, încheierea respectivă nemaiputând fi atacată cu nici o cale de atac.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea a respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 10 din 25 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în Dosarul nr. x/115/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare, iar în fapt a arătat că instanța care a pronunțat Hotărârea penală definitivă nr. 485 din 14 aprilie 2016 a încălcat prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, care i-ar fi dat dreptul de a alege legea penală mai favorabilă. Arată că în toate fazele de judecată a solicitat judecarea pe V.C.P.P., apreciind astfel că totul este lovit de nulitate și ilegal, iar hotărârea nu este definitivă, conform art. 392 pct. 4, V.C.P.P., putând fi atacată cu recurs.

Analizând contestația în anulare formulată de petent, Curtea a constat următoarele:

Contestația în anulare - cale extraordinară de atac - poate fi formulată în doar în cazurile expres prevăzute de lege.

Cazurile de contestație în anulare sunt expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Potrivit art. 427 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă precum și motivele pe care se sprijină.

Potrivit art. 431 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar și dacă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

Efectuând examenul potrivit art. 431 C. proc. pen., instanța a constatat că acesta a fost implicat în calitate de petent în cauza în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 485 din data de 14 aprilie 2016 de Curtea de Apel Timișoara.

În ce privește obiectul acestei căi de atac, Curtea a constatat că decizia atacată pe această cale este definitivă, însă referitor la condiția privind motivarea cererii și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta nu este îndeplinită. Astfel, în cuprinsul cererii de contestație în anulare petentul a invocat faptul că nu i s-a reținut V.C.P. ca și lege penală mai favorabilă, motiv care nu este prevăzut în niciunul din cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C. proc. pen. Analizând decizia contestată Curtea nu a constatat incidența vreunuia din cazurile de contestație în anulare prev. de lege.

Împotriva Deciziei penale nr. 708/A din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestația în anulare contestatorul A. apreciind că a fost judecat în mod abuziv pe dispozițiile N.C.P.P. cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014.

Examinând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte contată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinara de atac, cu o natura juridică mixtă - de anulare și de retractare - ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive. Aceasta poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora ”instanța (…) dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare” cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. conform cu care ”sentința dată în contestație în anulare este supusa apelului, iar decizia data în apel este definitivă”, rezultă în mod indubitabil faptul că cererea de contestație în anulare îndreptata împotriva unei hotărâri judecătorești care, potrivit legii, nu pot fi atacata cu apel, fiind fără cale de atac, este inadmisibilă.

Or, în cauza de față, contestația în anulare formulată de contestatorul A. este îndreptata împotriva unei hotărâri judecătorești prin care acestuia i-a fost respinsa ca inadmisibilă în principiu o alta contestație în anulare, hotărâre care, potrivit legii, nu este supusa niciunei căi de atac, ceea ce face ca prezenta contestație în anulare sa fie inadmisibilă.

Înalta Curte constată că împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu se mai poate formula cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Deciziei penale nr. 708/A din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, drept pentru care Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 708/A din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2016.