ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 119/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013, în baza art. 391 C. proc. pen., raportat la art. 386 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2013.

În baza an. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că. prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04 septembrie 2013, sub nr. x/59/2013, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2013.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli intenționate, comise în scopul de a-i favoriza pe făptuitori, iar toate abuzurile vor fi verificate de către D.N.A. București. A solicitat admiterea contestației și începerea urmăririi penale.

Analizând contestația în anulare formulată, din prisma dispozițiilor prevăzute de art. 386 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 386 C. proc. pen., „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).”

S-a reținut că, din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al contestației în anulare, care se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 391 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de contestație în anulare în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

S-a constatat că, prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., motiv pentru care, conform art. 391 C. proc. pen., raportat la art. 386 C. proc. pen., instanța a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 76/PI din 04 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2013.

Împotriva sentinței penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013, contestatorul A. a declarat apel.

Examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, se constată că sentința penală nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013 - prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a contestației în anulare exercitată de contestatorul A. - este definitivă, astfel că nu poate fi supusă căii ordinare de atac a apelului.

Ori, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013.

Obligă apelantul la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2016.