ÎCCJ, Decizia nr. 51/2018

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A., împotriva Deciziei penale nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, fiind obligată apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat că prin Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de petenta A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că prin Încheierea penală nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin această ultimă încheiere fiind respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 28 august 2015 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2015 și a Ordonanței nr. 536/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015 emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara).

Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de petenta A., prin raportare la dispozițiile legale incidente - art. 426 și urm. C. proc. pen. - a constatat că aceasta este inadmisibilă și, la 28 iunie 2016, a respins-o ca atare, iar ulterior, la 6 iulie 2016, petenta A., a formulat și depus prin registratura secției Penale recurs însoțit de înscrisuri, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Completului de 5 Judecători Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind fixat primul termen de judecată la 4 decembrie 2017.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, la termenul fixat, constatând, în esență, că a fost sesizat cu apelul (urmare recalificării căii de atac promovate de petenta A.) declarat împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de aceeași petentă împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, (încheiere definitivă pentru care legea procesual penală nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară), l-a respins ca inadmisibil, prin Decizia nr. 226 din 4 decembrie 2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, petenta A., la 19 februarie 2018, a formulat și depus, prin registratura generală, o cerere olografă intitulată "recurs" însoțită de înscrisuri (dosar).

Cauza a fost a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 19 februarie 2018, fiind fixat primul termen de judecată la 12 martie 2018.

La termenul fixat, petenta A., deși a fost legal citată, nu s-a prezentat, dar a depus la dosar un memoriu olograf la care a atașat un set de înscrisuri, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prealabil dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitată de petentă, fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive, concluziile acestuia fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători, din oficiu, văzând și opinia reprezentantului Ministerului Public, a recalificat calea de atac promovată de petenta contestatoare ca fiind contestație și nu recurs, și examinând cu prioritate admisibilitatea contestației formulate în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor releva.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că petenta A., fiind nemulțumită de faptul că, inițial, i-a fost respinsă ca tardivă o plângere îndreptată corect împotriva ordonanțelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a formulat ulterior, în cascadă, căi de atac respinse succesiv ca inadmisibile (contestație, contestație în anulare, apel, și din nou contestație împotriva unor încheieri, respectiv decizii nesusceptibile, potrivit codificării procesual penale, de a fi reformate prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare de atac.

Astfel, Completul de 5 Judecători a fost din nou sesizat cu contestația promovată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea procesual penală nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, respectiv Decizia penală nr. 226 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost, de altfel, respins ca inadmisibil apelul declarat de aceasta împotriva altei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016) prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de aceeași petentă A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM