ÎCCJ, Decizia nr. 22/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 43/C din data de 16 noiembrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 571 din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin Încheierea nr. 571 din data de 14 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 170 din data de 22 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, fiind totodată obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către de stat.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petenta A., calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 43/C din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Nemulțumită de soluție, petenta A. a formulat recurs și împotriva acestei din urmă încheieri, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, Completul de 5 judecători, la data de 23 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 18 februarie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurentă, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță, recurenta contestatoare A. a exercitat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare - prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoare împotriva Încheierii nr. 571 din 14 iunie 2018.

Se constată că A. a exercitat în mod repetat căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. prin mandatar B. împotriva Încheierii nr. 43/C din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. prin mandatar B. împotriva Încheierii nr. 43/C din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV