ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2020, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. x/2020, numitul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2019, susținând că în această cauză nu a fost legal citat pentru termenul din 4 iunie 2020.

Prin notele scrise depuse la data de 8 septembrie 2020, contestatorul a completat motivele contestației în anulare formulate, susținând că nu a fost legal citat în cauză nici la termenul din 14 noiembrie 2019 și că judecarea acesteia s-a făcut în lipsa dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Caraș-Severin, care nu a fost transferat în totalitate la Curtea de Apel Timișoara, respectiv, în lipsa dosarului de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Astfel învestită, examinând, în condițiile art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare cu care a fost învestită, Curtea de Apel Timișoara a constatat-o ca fiind inadmisibilă.

În argumentare, a reținut că prin Sentința penală nr. 7 din data de 16 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 3 iulie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2018.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 430/A din 4 iunie 2020 (împotriva căreia a fost formulată contestație în anulare), pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Tribunalului Caraș-Severin.

Prin aceeași decizie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., formulată de petentul A..

În acest context, Curtea de Apel Timișoara a notat că decizia contestată (nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2019), deși este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu contestație în anulare, întrucât nu conține o soluție pe fondul cauzei, respectiv o soluție dată acțiunii penale sau civile, ci o soluție vizând o cale de atac neprevăzută de lege.

Totodată, a notat că hotărârea inițială, care a fost atacată cu apel, este o încheiere dată de Tribunalul Caraș -Severin în procedura plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, hotărâre care nu face parte din categoria celor ce pot face obiectul contestației în anulare.

Pentru aceste argumente, Curtea de Apel Timișoara a concluzionat asupra admisibilității contestației în anulare formulată de contestatorul A., motiv pentru care a respins-o ca atare.

*****

Împotriva acestei decizii, la data de 28 septembrie 2020 (data poștei), a formulat apel contestatorul A., în temeiul art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Decizia penală apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriță, "Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (cu titlu exemplificativ: Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 599/2014; Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 392/A/2016; Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 313/A/2017; Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 319/A/2018; Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 376/A/2019; Înalta Curte de Casație Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 251/A/2020) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.

GGC - CL