ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 5/CA din 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 338/A/12.09.2000 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosar nr. x/2000.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara, a arătat că la data de 19.01.2021 pe rolul instanței a fost înregistrată cererea condamnatului A., prin care a formulat contestație în anulare, în temeiul prevederilor art. 426 alin. (1) lit. b), c), i) C. proc. pen. și art. 420 C. proc. pen. împotriva Deciziei penale nr. 338/A/12.09.2000 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate în Dosar nr. x/2000.

S-a reținut că, în motivarea contestației, petentul a solicitat să fie avute în vedere prevederile art. 10 C. proc. pen., art. 24 din Constituție privind respectarea dreptului la apărare și ale art. 16 și 21 din Constituția României privind accesul la justiție.

Examinând contestația în anulare declarată, Curtea a constatat inadmisibilitatea acesteia, arătând că potrivit art. 431 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, instanța de judecată trebuie să verifice dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, condiții necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ.

Curtea a menționat că A. a invocat prevederile art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen., fiind nemulțumit că în procesul penal soluționat prin decizia penală pronunțată, în urmă cu 20 ani, i s-a încălcat dreptul la apărare.

Astfel, pentru incidența dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a susținut este necesar ca probele să existe la dosarul cauzei și să fie evidentă omisiunea instanței de a dispune încetarea procesului penal, iar nu să se reaprecieze asupra situației de fapt și asupra interpretării unor texte de lege, atribut exclusiv al instanței de apel. Or, în cauza dedusă judecății, contestatorul a invocat nerespectarea dreptului la apărare, motiv ce nu se încadrează în cazul prevăzut de lege.

Așadar, Curtea a reținut că acest caz, prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., nu este incident în speță, deoarece contestația în anulare nu este un nou apel, iar motivele invocate au fost analizate prin decizia de condamnare.

Deopotrivă s-a notat că, în același sens, a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 10/2017, care a reținut că acest caz de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., este incident numai în situația în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal, pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluția de încetare a procesului penal.

Prin urmare, Curtea a constatat că această cale extraordinară de atac promovată de contestator apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care, acesta nu a învederat o situație juridică nouă, ce ar fi fost necunoscută de instanța de apel, probele existente la dosar, inclusiv sub aspectul celor susținute în cadrul acestei căi de atac, fiind prezentate în fața instanței de apel și analizate de către aceasta, așa cum rezultă din motivarea deciziei contestate.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen., Curtea a reținut că acesta nu este incident în cauză, deoarece nu există două hotărâri definitive pronunțate cu privire la aceeași faptă. Astfel, s-a arătat că prin Decizia penală nr. 338/A/12.09.2000, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 45/1993, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B., împotriva Sentinței penale nr. 142/20.04.2000, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/2000, iar prin Sentința penală nr. 142 din 20.04.2000, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2000, în baza art. 174 alin. (1) cu aplic art. art. 176 lit. d), art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 25 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 66 C. pen.. Deopotrivă, în baza art. 221 alin. (2) lit. a) cu art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat la 15 ani închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare și s-a dispus ca acesta să execute 30 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatorul A., la data de 24 mai 2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 22 iunie 2021, sub numărul x/2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, pentru când s-a dispus citarea apelantului A. și asigurarea apărării obligatorii.

La data de 07.07.2021, apelantul A., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Galați, a formulat o cerere de retragere a căii de atac și de judecare a cauzei în lipsă.

Examinând cererea de retragere a apelului formulat de apelantul A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a acestuia, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a apelului formulat împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., se observă că, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, părțile își pot retrage apelul declarat.

Potrivit aceluiași text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea apelului.

În cauză, apelantul A. și-a manifestat voința de a-și retrage calea de atac la data de 07.07.2021, printr-o cerere olografă dată în fața agentului procedural din cadrul Penitenciarului Galați, cerere ce a fost atestată de către Directorul locului de deținere, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația apelantului A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului formulat împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras apelul, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 687 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2021.

GGC - GV