ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 680 din 05 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul P.D. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr. 1958/P/2012 din data de 21 ianuarie 2013, în contradictoriu cu intimații C.A.G. și M.S.G. a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 30 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată, petentul P.D. a criticat soluția dispusă prin rezoluția nr. 1543/21.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, dată în Dosarul nr. 1958/P/2012, susținând că organele de cercetare penală și-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, iar soluția adoptată în Dosarul nr. 1958/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu este netemeinică și nelegală, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 2859/2012 și deciziei nr. 2159/2012.

Instanța de fond a dispus atașarea Dosarului nr. 1958/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, cât și atașarea Dosarului nr. 5823/318/2013 al Judecătoriei Târgu Jiu, iar din analiza ansamblul materialului probator, s-a reținut că prin rezoluția nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, din Dosarul nr. 1958/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G.G., M.S.G. și C.M. (acesta din urmă ulterior decedat), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., motivându-se că din actele premergătoare s-a constatat că fapta sesizată nu există.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, care, prin rezoluția din data de 29 martie 2013 a respins ca neîntemeiată plângerea. Ulterior, prin sentința penală nr. 1070 din 28 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 5823/318/2013, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent și s-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu din Dosarul nr. 1958/P/2012.

Instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 1070 din 28 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 5823/318/2013 a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1543 din 21 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu din Dosarul nr. 1958/P/2012, astfel că această nouă plângere îndreptată împotriva aceleiași soluții este inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 680 din 05 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014 a declarat apel petiționarul P.D.

Prin decizia penală nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petiționarul P.D. împotriva sentinței penale nr. 680 din 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 1013/318/2014.

A fost obligat apelantul-petent la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, petiționarul P.D. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 octombrie 2014, formând obiectul Dosarului nr. 1013/318/2014.

Cu ocazia dezbaterior, în ședința publică de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea căii de atac exercitată de petiționar.

Examinând admisibilitatea contestației formulată de petiționarul P.D., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, decizia penală nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulată de petiționarul P.D. - este definitivă, astfel că nu mai poate fi supusă căii de atac a contestației.

Ori, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petiționarul P.D. împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petiționarul P.D. împotriva deciziei penale nr. 705 din 23 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2014.