ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 616/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3761 din 21 septembrie 2005, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantului Municipiul București în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SRL București, a constatat rezilierea contractului de asociere încheiat de părți din 27 iulie 1994 modificat prin actul adițional din 15 august 2002 pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, cu 198.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de pretenții bănești ca rămasă fără obiect. Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 171 din 30 martie 2006, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, a respins capetele de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtei, înlăturând obligarea la plata cheltuielilor de judecată, și a menținut restul dispozițiilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 909 din 28 februarie 2007, a admis recursul reclamantei, a modificat decizia de mai sus, în sensul că a respins apelul pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18,3 lei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta a formulat o contestație în anulare, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ. întrucât au fost omise a fi analizate în totalitate argumentele sale din întâmpinarea depusă în recursul reclamantei, ceea ce constituie o îngrădire a dreptului de acces la justiție, un caz din care rezultă lipsa de reformă și motiv de aplicare a clauzei de salvgardare. În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele: Potrivit art. 317 C. proc.

civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când nu a fost îndeplinită procedura de citare, când hotărârea s-a dat de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Iar potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 și 318 C. proc.

civ.). Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de recurs, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanțe de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii. Astfel, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate. În speță, pârâta invocă pe calea contestației în anulare faptul că în recursul reclamantei nu au fost examinate în totalitate argumentele sale formulate prin întâmpinarea pe care a depus-o la instanța de recurs.

Or, din dispozițiile legale menționate mai sus, situația formulării unei contestații în anulare în condițiile art. 318 C. proc. civ. pe motivul omisiunii examinării se referă exclusiv la omisiunea examinării unui motiv de recurs și nu a argumentelor cuprinse în întâmpinările depuse în dosar de celelalte părți angajate în proces. Cu alte cuvinte, pârâta care nu a formulat recurs, ci în recursul reclamantei a formulat o întâmpinare pe care o apreciază că nu a fost examinată în totalitate prin hotărârea ce se atacă, nu poate avea deschisă calea contestației în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale menționate. În această situație, argumentele privind îngrădirea dreptului său de acces la justiție și lipsa de reformă, ce constituie motive de aplicare a clauzei de salvgardare, exced cadrului legal al contestației în anulare, care nu poate fi exercitată nefiind întrunite prevederile legale menționate.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. contestația în anulare formulată de pârâtă se privește ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC F.S. SRL București împotriva Deciziei nr. 909 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.