ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 616/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3761 din 21

septembrie 2005, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantului

Municipiul București în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SRL București, a

constatat rezilierea contractului de asociere încheiat de părți din 27 iulie

1994 modificat prin actul adițional din 15 august 2002 pentru neîndeplinirea

obligațiilor contractuale, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în

București, cu 198.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de

pretenții bănești ca rămasă fără obiect.

Curtea de Apel

București, prin Decizia civilă nr. 171 din 30 martie 2006, a admis apelul

pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, a respins capetele de

cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtei, înlăturând

obligarea la plata cheltuielilor de judecată, și a menținut restul

dispozițiilor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 909 din 28

februarie 2007, a admis recursul reclamantei, a modificat decizia de mai sus,

în sensul că a respins apelul pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 18,3 lei.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești pârâta a formulat o contestație în anulare, în

temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ. întrucât au fost omise a fi analizate în

totalitate argumentele sale din întâmpinarea depusă în recursul reclamantei,

ceea ce constituie o îngrădire a dreptului de acces la justiție,

un caz din care rezultă lipsa de reformă și motiv de

aplicare a clauzei

de salvgardare.

În legătură cu contestația în anulare de față

se rețin următoarele:

Potrivit art. 317 C.

proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

când nu a fost îndeplinită procedura de citare, când hotărârea s-a dat de judecători

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dacă

aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Iar potrivit

prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte

a omis din greșală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri

definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de

procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317

și 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă

în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi

retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,

cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau

ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor.

Prin urmare,

greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare

sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În cazul în care

contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de recurs,

aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de

casare care au format obiect de preocupare pentru instanțe de recurs, chiar

dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau

a aplicării legii.

Astfel, contestația

în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și

greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă

există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să

examineze justețea soluției pronunțate.

În speță, pârâta

invocă pe calea contestației în anulare faptul că în recursul reclamantei nu au

fost examinate în totalitate argumentele sale formulate prin întâmpinarea pe

care a depus-o la instanța de recurs.

Or, din dispozițiile

legale menționate mai sus, situația formulării unei contestații în anulare în

condițiile art. 318 C. proc. civ. pe motivul omisiunii examinării se referă

exclusiv la omisiunea examinării unui motiv de recurs și nu a argumentelor

cuprinse în întâmpinările depuse în dosar de celelalte părți angajate în

proces.

Cu alte cuvinte,

pârâta care nu a formulat recurs, ci în recursul reclamantei a formulat o

întâmpinare pe care o apreciază că nu a fost examinată în totalitate prin

hotărârea ce se atacă, nu poate avea deschisă calea contestației în anulare,

întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale menționate.

În această situație,

argumentele privind îngrădirea dreptului său de acces la justiție și lipsa de

reformă, ce constituie motive de aplicare a clauzei de salvgardare, exced

cadrului legal al contestației în anulare, care nu poate fi exercitată nefiind

întrunite prevederile legale menționate.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. contestația în anulare

formulată de pârâtă se privește ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă,

contestația

în anulare formulată de SC F.S. SRL București împotriva Deciziei nr. 909 din 28

februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.