ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2725/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanții F.I. și F.S. au solicitat

prin acțiune obligarea pârâtei SC M.S.R. SA la restituirea sumei de 7.382 lei

către fiecare reclamant compusă din sume reținute cu titlu de impozit și

dobânzi penalizatoare, motivând că în baza contractului de cesiune nr. 1 din 23

mai 2005 au cedat drepturile din brevetul de invenție (depunerea cererii,

acordarea și eliberarea acestuia cu dreptul de invocare a priorității

convenționale) în schimbul plății drepturilor patrimoniale de autor stabilite

prin art. 9 Cap. VIII din contractul mai sus menționat. Din aceste drepturi reclamanții

au susținut că pârâta a reținut ilegal sumele pretinse prin acțiune.

Tribunalul Neamț, secția comercială,

sesizat de reclamanți, prin sentința nr. 2000 din 11 octombrie 2007, a respins

acțiunea ca prescrisă, soluție care în urma apelului reclamanților a fost

desființată prin decizia nr. 8 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău.

Potrivit Curții de apel, care a

examinat natura litigiului în funcție de obiectul său, litigiul nu vizează

raporturi juridice comerciale sau fiscale așa încât anulând sentința, cauza a

fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Neamț, secția civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs,

atât reclamanții F.S., F.I. cât și pârâta SC M.A.T.P.R. SA (fostă M.S.R.).

Prin recursul lor, reclamanții fără să

indice motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au

criticat decizia instanței de apel solicitând instanței de recurs să constate

că sumele de bani reținute de pârâtă vizează fiscalitatea și nu raporturile

juridice izvorâte din contractul de cesiune pentru că în acest contract nu s-au

prevăzut clauze în legătură cu eventualele datorii fiscale, iar reținerea lor

s-a datorat aplicării greșite a legii.

În consecință, reclamanții recurenți

au considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 304/2004

și art. 10 din Legea nr. 554/2004 și că soluționarea acestui litigiu este de competența

secției de contencios a Tribunalului.

La rândul său pârâta prin recurs a considerat

că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului ci a dispus admiterea

excepției necompetenței trimițând dosarul Tribunalului Neamț, în condițiile în

care, în cauză, nu erau aplicabile prevederile art. 158 și 297 alin. (2) C.

proc. civ.

După definirea noțiunii de competență

recurenta pârâtă a arătat că nu era relevant pentru admiterea excepției

necompetenței faptul că nu era competent Tribunalul, secția comercială, întrucât

dezinvestirea nu trebuia rezolvată printr-o decizie de declinare a competenței.

Ca urmare, a considerat recurenta, nu erau aplicabile în cauză prevederile art.

297 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta a mai arătat că într-o cauză similară,

competența a fost stabilită în favoarea secției comerciale.

Recursurile sunt nefondate.

Din argumentarea recursului redată mai

sus, rezultă că reclamanții au pus în discuție, izvorul obligațiilor din care

derivă pretențiile lor de restituire a sumei solicitate prin acțiune. Potrivit

recurenților datoriile sunt fiscale și ca atare nefiind reglementate în contractul

de cesiune, intră sub incidența Legii nr. 554/2004 prin care competența este

atribuită tribunalelor fiscale.

Susținerea este nefondată, întrucât

așa cum bine a reținut instanța de apel, litigiul își are izvorul în contractul

de cesiune care este în legătură directă cu drepturile patrimoniale de autor,

așa cum decurg din art. 9 din contract, prin care s-a stabilit modalitatea de

plată a acestor drepturi. Prin urmare, restituirea sumelor numite prin acțiune

au fost raportate la aceste drepturi izvorâte din contract în funcție de care

se apreciază natura activității și a veniturilor precum și modalitatea de plată

a drepturilor așa cum au fost stabilite de părți prin convenție. În consecință,

criticile în legătură cu incidența în cauză a dispozițiilor legale care

reglementează fiscalitatea sunt nefondate, recursul reclamanților potrivit art.

312 C. proc. civ., urmând să fie respins.

Prima susținere a pârâtei recurente,

după depunerea notelor de ședință, vizează faptul că instanța de apel nu a

cercetat fondul și s-a pronunțat pe excepția necompetenței tribunalului,

critică nefondată în raport de prevederile art. 304 alin. (5) și art. 137 C.

proc. civ., întrucât luarea în discuție a necompetenței primează excepției

prescripției dreptului la acțiune, aceasta din urmă fiind excepție de fond.

Prin urmare solicitarea de a se trimite dosarul Curții de apel pentru a se

pronunța în rejudecarea apelului mai întâi pe această excepție nu va fi primită.

În al doilea rând s-a susținut că

litigiul este de natură comercială critică argumentată de recurentă în

principal pe calitatea sa de comerciant persoană juridică care în activitatea

sa a utilizat drepturi izvorând din contractul de cesiune a drepturilor decurgând

din brevetul de invenție.

Și această critică este nefondată

întrucât în cauză nu a fost pusă în discuție săvârșirea de acte și fapte de

comerț, pentru ca natura litigiului să fie determinată în raport de aceste acte

și fapte. Distinct de aceasta trebuie menționat faptul că nu calitatea părții

de comerciant este determinantă în aprecierea izvorului obligațiilor și

implicit a competenței primei instanțe. Nici argumentul că un litigiu similar a

fost soluționat de secția comercială nu va fi reținut față de argumentele de

mai sus, aduse în sprijinul caracterului necomercial al litigiului cu atât mai

mult cu cât cesiunea drepturilor patrimoniale vizează calitatea de inventator a

recurenților, reglementată de o lege specială iar drepturile acestora își au

izvorul într-un contract civil și nu comercial.

Prin urmare litigiile care se nasc în

legătură cu această calitate inclusiv drepturile patrimoniale ale

inventatorului rezultate din contractele de cesiune cât și cele referitoare la

nerespectarea acestor contracte aparțin materiei civile și sunt de competența

tribunalului în conformitate cu art. 2 lit. e) C. proc. civ. În sprijinul

acestei concluzii vine reglementarea actuală a art. 2 C. proc. civ., care face distincție

între procese și cereri „după materie”. În acest context faptul că s-a luat în

examinare competența pe cale de excepție nu este greșit cu atât mai mult cu cât

domeniul respectiv al drepturilor și obligațiilor născute din astfel de

raporturi juridice așa cum s-a mai arătat se supune unor reglementări speciale.

În consecință, verificarea competenței

a fost făcută în conformitate cu prevederile art. 2 lit. e) raportate la art. 158

C. proc. civ., excepția fiind mijlocul procedural pus la îndemână pentru o

astfel de verificare. Așadar, trimiterea dosarului instanței competente este

corectă și, în orice caz, vine să sprijine dreptul părților de a dezbate

pricina în fața instanței căreia i-a fost atribuită competența în materia

respectivă.

În fine, trebuie subliniat și faptul

că, în cazul de față, nu era vorba de trimiterea cauzei de la o secție la alta,

cum a susținut recurenta, ci de o judecată în primă instanță care era deja

finalizată printr-o hotărâre indiferent de faptul că instanța s-a pronunțat pe

excepția prescripției, astfel că nici susținerea privind încălcarea

dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., nu va fi primită. Pentru

rațiunile deja arătate solicitarea recurentei de a se trimite cauza instanței

de apel în vederea continuării judecării apelului va fi înlăturată și în

considerarea  dreptului la un proces echitabil în fața instanței competente

după materie potrivit prevederilor codului de procedură civilă.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanții F.S., F.I. și de pârâta SC A.T.P.R. SA (fostă SC M.S.R. SA),

împotriva deciziei nr. 8 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  3

octombrie 2008.