ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3587/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. - Prin sentința civilă nr. 2042/ COM din data de 24 octombrie 2007, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea principală și conexă formulate de reclamanții A.P., B.M., C.C., C.P., D.V., D.M., I.D., M.V., S.I., T.V., T.V., B.R.D., B.M., G.C., S.G. și a obligat pârâta SC M.S.R. SA să plătească reclamanților sumele de bani menționate în dispozitivul hotărârii distinct pentru fiecare reclamant, reținute necuvenit cu titlu de impozit și contribuții aferente veniturilor datorate reclamanților ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenții. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților dobânda aferentă sumelor reținute nelegal începând cu data reținerii sumelor și până la achitarea efectivă a debitelor, conform legislației în vigoare pentru fiecare perioadă de timp în parte.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit contractului de cesiune nr. 1 din 23 mai 2001 încheiat între reclamanți, în calitate de inventatori și societatea pârâtă i-a fost cesionat acesteia dreptul la depunerea cererii de brevet de invenție, la acordarea și eliberarea brevetului de invenție și dreptul la invocarea priorității convenționale, societatea obligându-se conform clauzei contractuale prevăzute în art. 9 la plata drepturilor patrimoniale de autor în cuantum de 10 % din eficiența anuală postcalculată, negociată și statuată prin hotărârea Consiliului de Administrație nr. 67 din 7 august 2001. Constatând că veniturile obținute de persoanele fizice în calitate de inventator sunt neimpozabile, conform art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2001 privind Codul fiscal și art. 47 C. fisc., tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea sumelor reținute fără temei legal și la plata dobânzilor legale, sume care nu sunt prescrise, deoarece având caracterul unor creanțe fiscale sunt supuse regimului juridic derogator de la dreptul comun, respectiv termenului de 5 ani prevăzut de art. 132 C. proc.

fisc. II. - Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, a cărei denumire la data cererii se schimbase în SC A.T.P.R. SA, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2002-2003 și al calculului corect în ce privește impozitul aferente sumelor plătite reclamanților. Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 26 din data de 25 martie 2008, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința fondului și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Neamț, secția civilă.

Invocând din oficiu, ca motiv de ordine publică necompetența materială a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, ca instanța comercială, în soluționarea cauzei, la termenul din 19 februarie 2008, excepție luată în dezbatere la data de 25 martie 2008, pentru a da posibilitatea părților să-și pregătească punctele de vedere, curtea de apel, apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza este instanța civilă, având în vedere obiectul acțiunii, restituirea unor sume de bani decurgând din drepturile de proprietate intelectuală asupra unei invenții. III. - Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea apelului pe fondul său.

În dezvoltarea recursului, recurenții au susținut că soluția pronunțată este nelegală, urmare interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale privind fiscalitatea, sumele a căror restituire se solicită reprezentând creanțe fiscale supuse dispozițiilor codului de procedură fiscală sub aspectul prescripției și dispozițiilor Codului Fiscal sub aspectul caracterului lor neimpozabil. În raport de incidența dispozițiilor legale susmenționate și de prezența în calitate de pârâtă a unei societăți comerciale, recurenții consideră că în cauză prima instanță, Tribunalul Neamț, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost legal investită să soluționeze cererea așa încât se impune desființarea hotărârii Curții de apel, cu trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fondul său.

IV. - Asupra recursului 1. Prealabil examinării criticilor formulate se impun câteva precizări: Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 2042 din 24 octombrie 2007, ca instanță comercială, așa cum rezultă din indicativul „COM” alăturat numărului sentinței, dar și din calea de atac specifică litigiilor comerciale soluționate în primă instanță de tribunal. La Curtea de Apel Bacău, apelul a fost înregistrat ca litigiu comercial, pe rolul Secției comerciale de contencios administrativ și fiscal, iar excepția pusă în discuție și soluționată prin Decizia nr. 26/2008 a vizat necompetența tribunalului ca instanță comercială.

Din conținutul recursului redactat și semnat de avocatul ales al reclamanților potrivit delegației atașate cererii de recurs, ar rezulta că autoarea acestuia consideră că prima instanță a soluționat cauza ca instanță de contencios administrativ, ceea ce nu este real pentru considerentele de mai sus. Pe de altă parte, prin notele de concluzii depuse de recurenți la data de 7 noiembrie 2008, semnate personal potrivit tabelului anexat, aceștia susțin că Tribunalul Neamț, ca instanță comercială a fost competent material să soluționeze cauza de față solicitând menținerea hotărârii pronunțate de această instanță. Cum, hotărârea supusă recursului pronunțată în apel a vizat excepția de necompetență materială a tribunalului ca instanță comercială, urmează a examina criticile formulate din această perspectivă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Obiectul acțiunii principale și conexe formulată de reclamanții recurenți îl constituie restituirea unor sume de bani cuvenite acestora în calitate de inventatori ai invenției „Procedeu și instalație autonomă de călire a țevilor”, drepturile patrimoniale cuvenite acestora fiind stabilite prin contractul de cesiune nr. 1 din 23 mai 2001 încheiat cu pârâta. Prezenta în litigiu a unei societăți comerciale nu este de natură să atragă jurisdicția comercială întrucât reglementările comerciale sunt rezervate actelor și faptelor de comerț obiective, iar prezumția de comercialitate instituită de art. 4 din codul comercial referitoare la faptele de comerț subiective, după persoana comerciantului, este deasemeni inoperantă, față de condiția impusă de textul de lege „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul”.

Or, raportul juridic dedus judecății derivă din drepturile cuvenite inventatorilor, drepturi de natură civilă, indiferent cine exploatează invenția. Contractul de cesiune, invocat de către recurenți ca fundament al raporturilor juridice stabilite cu societatea pârâtă a fost încheiat în baza art. 45 din Legea nr. 64/1991 republicată privind brevetele de invenție. Potrivit art. 63 din Legea nr. 64/1991 republicată „Litigiile cu privire la calitatea de inventator …. inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de cesiune ……. sunt de competența instanțelor judecătorești. Dispozițiile C. proc. civ., cuprinse în Titlul I, Competențe după materie, stabilesc în art. 2 lit. b) competența tribunalului, ca instanță civilă, în soluționarea proceselor și cererilor în materie de creație intelectuală și proprietate industrială.

În sfârșit, mai trebuie subliniat că aplicarea unor dispoziții din codul fiscal sau codul de procedură fiscală pentru soluționarea pe fond a litigiului, nu este de natură să atragă jurisdicția administrativă, deoarece contenciosul administrativ soluționează litigiile în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut prin emiterea sau încheierea unui act administrativ sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept . Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.P., B.M., C.C., C.P., D.V., D.M., I.D., M.V., S.I., T.V., B.R.D., B.M., G.C., S.G. și T.V., împotriva deciziei nr. 26 din 25 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială contencios administrativ și fiscal.