ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamantul K.L. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000.000 RON reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin încheierea penală nr. 44 din 06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosar nr. 218/96/2009, sentința penală nr. 30 din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosar nr. 728/96/2009, și decizia penală nr. 6/A din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1982 din 18 iunie 2014 Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea. Prin decizia civilă nr. 657/A din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.L. împotriva sentinței civile nr. 1982 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul K.L., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 12 ianuarie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 23 ianuarie 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 27 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 27 ianuarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Asupra raportului a exprimat punct de vedere intimatul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, în sensul că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 657/A din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamantul K.L.

împotriva sentinței civile nr. 1982 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, prin care s-a respins acțiunea formulată de acesta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza dispozițiilor art. 539 noul C. proc. pen. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de despăgubiri derivând din erori judiciare, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă o acțiune, prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 657/A din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul K.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei nr. 657/A din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.