ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față,
prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Harghita, secția civilă, reclamantul K.L. a chemat în judecată pe pârâtul Statul
Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - prin mandatar Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor
Publice Harghita, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună
obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000.000 RON reprezentând despăgubiri pentru
repararea prejudiciului cauzat prin încheierea penală nr. 44 din 06 februarie 2009
pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosar nr. 218/96/2009, sentința penală nr.
30 din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosar nr. 728/96/2009,
și decizia penală nr. 6/A din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu
Mureș.
Prin sentința civilă
nr. 1982 din 18 iunie 2014 Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea.
Prin decizia civilă
nr. 657/A din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.L. împotriva
sentinței civile nr. 1982 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția
civilă.
Împotriva acestei hotărâri
definitive a declarat recurs reclamantul K.L., ce a fost înregistrat pe rolul Curții
de Apel Târgu Mureș la data de 12 ianuarie 2015 și înaintat de această instanță,
la data de 23 ianuarie 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.
Învestită cu soluționarea
căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,
la data de 27 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4,
la data de 27 ianuarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își
exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate
la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului
a fost comunicat părților.
Asupra raportului a exprimat
punct de vedere intimatul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,
prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația
Județeană a Finanțelor Publice Harghita, în sensul că recursul declarat în cauză
este inadmisibil.
Constatându-se încheiată
această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată
în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru
judecarea recursului la data de 12 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul formulat,
Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speță, hotărârea atacată
cu recurs, respectiv decizia nr. 657/A din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului
declarat de reclamantul K.L. împotriva sentinței civile nr. 1982 din 18 iunie 2014
pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, prin care s-a respins acțiunea
formulată de acesta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul
Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice
Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita având ca obiect
acordarea de despăgubiri în baza dispozițiilor art. 539 noul C. proc. pen.
Potrivit art. 634
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,
fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 483
alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de despăgubiri derivând
din erori judiciare, nu sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de
atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor
de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de
căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul
de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare
de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele
procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute
de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea
acesteia.
Obiectul prezentului dosar
îl reprezintă o acțiune, prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata
sumei de 4.000.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului
cauzat prin erori judiciare.
Față de natura pretenției
dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C.
proc. civ.
În raport de dispozițiile
legale anterior menționate, decizia civilă nr. 657/A din 5 noiembrie 2014 a Curții
de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă
prin lege cenzurii acestei căi de atac.
În consecință, Înalta
Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul K.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei nr. 657/A din 5 noiembrie
2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2015.