ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2994/2014

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., constată următoarele;

Prin sentința nr. 356 din 5 februarie

2014, Tribunalul Harghita, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamantul M.F, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P.

Brașov - A.J.F.P. Harghita, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat ca urmare a erorii judiciare săvârșite în procesul penal.

Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția I civilă, prin Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva acestei

decizie definitive a declarat recurs reclamantul,

înregistrat la 11 aprilie 2014 la

Curtea de Apel Târgu Mureș, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție la 28 septembrie 2014.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin

care s-a constat că recursul nu este admisibil.

Completul

de filtru C7, la data de 11 septembrie 2014, constatând că raportul întrunește

condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a

dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de

vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului reclamant

M.F. și intimatului pârât Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P. Brașov -

A.J.F.P. Harghita, care în termen de 10 zile de ia comunicare au depus la dosar

puncte de vedere.

Recurentul

reclamant a susținut că recursul este admisibil întrucât dispozițiilor legale

în vigoare la data nașterii raportului juridic obligațional (30 septembrie 2004

când s-a pronunțat hotărârea de achitare a sa) prevedeau atacarea cu recurs a

hotărârilor pronunțate de instanța de apel. A arătat că prevederea limitativă

din art. 18 din Legea nr. 2/2013 este una temporară ce vizează degrevarea

instanțelor judecătorești, fiind menită să pună în pregătire aplicarea legii,

situație care nu poate însă să înfrângă principiul reparatoriu consacrat de

drepturile și libertățile fundamentale ale C.E.D.O.

Prin punctul

de vedere, recurentul reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 în raport de prevederile art. 11 și

21 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale.

Intimatul

pârât prin punctul de vedere depus la dosar a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată

în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 31 octombrie 2014, în temeiul art.

493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iară citarea

părților.

Analizând

recursul, Îalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Prin Decizia

nr. 299/A din 5 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.M. împotriva sentinței nr.

356 din 5 februarie 2014 a Tribunalului Harghita, cu mențiunea că decizia este

definitivă.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri

definitive, hotărârile date în apei, fără drept de recurs, precum și cele

neatacate cu recurs.

În temeiul art.

483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt

supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care

legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Litigiul de

față are ca obiect o acțiunea în despăgubiri pentru repararea prejudiciului

cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesul penal, introdusă după data de

15 februarie 2013.

Potrivit art

18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,

privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privind repararea

prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu sunt supuse recursului,

În raport

de dispozițiile legale sus-raenționate, Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului,

fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

LegaIitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare,

în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă

are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia,

În raport de

dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este

supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Totodată,

constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, va

respinge și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din

Legea

nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neeonstituționaiitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013.

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei nr.

299/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2014.