ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2994/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele; Prin sentința nr. 356 din 5 februarie 2014, Tribunalul Harghita, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.F, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Harghita, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a erorii judiciare săvârșite în procesul penal. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva acestei decizie definitive a declarat recurs reclamantul, înregistrat la 11 aprilie 2014 la Curtea de Apel Târgu Mureș, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 septembrie 2014. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C7, la data de 11 septembrie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului reclamant M.F. și intimatului pârât Statul Român, prin M.F.P. - D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Harghita, care în termen de 10 zile de ia comunicare au depus la dosar puncte de vedere. Recurentul reclamant a susținut că recursul este admisibil întrucât dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii raportului juridic obligațional (30 septembrie 2004 când s-a pronunțat hotărârea de achitare a sa) prevedeau atacarea cu recurs a hotărârilor pronunțate de instanța de apel. A arătat că prevederea limitativă din art. 18 din Legea nr. 2/2013 este una temporară ce vizează degrevarea instanțelor judecătorești, fiind menită să pună în pregătire aplicarea legii, situație care nu poate însă să înfrângă principiul reparatoriu consacrat de drepturile și libertățile fundamentale ale C.E.D.O.

Prin punctul de vedere, recurentul reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 în raport de prevederile art. 11 și 21 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale. Intimatul pârât prin punctul de vedere depus la dosar a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iară citarea părților. Analizând recursul, Îalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.M.

împotriva sentinței nr. 356 din 5 februarie 2014 a Tribunalului Harghita, cu mențiunea că decizia este definitivă. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apei, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Litigiul de față are ca obiect o acțiunea în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesul penal, introdusă după data de 15 februarie 2013. Potrivit art 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu sunt supuse recursului, În raport de dispozițiile legale sus-raenționate, Decizia nr. 299/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

LegaIitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia, În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză. Totodată, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neeonstituționaiitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.F. împotriva Deciziei nr. 299/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2014.