ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.J. împotriva sentinței civile nr. 5314 din 18 decembrie 2013, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul K.J., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș și înaintat de această instanță, la data de 25 iunie 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare. învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport eonstatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2. apreciind că raportul întrunește condițiile art 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin încheierea din 08 iulie 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 35-38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-reclamant și intimaților-pârâți Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Brașov - prin A.J.F.P. Harghita și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție. Recurentul-reclamant K.J. și intimatul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au depus puncte de vedere asupra raportului.

În cuprinsul punctului de vedere referitor la raportul asupra admisibilității recursului, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. rap. la art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, față de dispozițiile art. 21 și 53 din Constituția României. Prin încheierea din 16 septembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționaîitate a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 față de dispozițiile art. 21 și 53 din Constituția României, excepție invocată de recurentul-reclamant K.J.

A dispus sesizarea Curții Constituționale eu soluționarea acestei excepții. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 septembrie 2014 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea pârților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.J. împotriva sentinței civile nr. 5341 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Harghita, decizie definitivă.

Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din aceeași lege „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care legea prevede ea hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute delege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 235/A din 8 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș nu este supusă recursului, deci nu este susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul K.J. având reședința în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita reprezentat de avocat M.L. cu sediul în Miercurea Ciuc, județul Harghita în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin M.F.P.-D.G.R.F.P. Brașov cu sediul în București, sector 1 și Ministerul Pubiic-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție cu sediul în sectorul 5. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6-septembrie 2014.