ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni

la 15 noiembrie 2013, creditoarea SC Banca P. SA a solicitat, în contradictoriu

cu debitorul A.C. și cu terțul poprit comuna Drăgușeni, județul Suceava, validarea

popririi până la concurența sumei de 55.007,56 RON, compusă din 49.670,78 RON reprezentând

debit restant și 5.336,78 RON reprezentând cheltuieli de executare plus dobânzi,

în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 3 septembrie

2008, scadent la data de 2 iulie 2010.

În motivarea cererii,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 789 C. proc. civ., creditoarea a susținut

că de la data de 16 august 2003, când a fost comunicată comunei Drăgușeni adresa

de înființare a popririi, terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau

în vederea efectuării popririi.

Judecătoria Fălticeni,

prin sentința civilă nr. 162 din 23 ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a

pricinii în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Judecătoria Fălticeni a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 650 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere poprirea a fost înființată la

13 august 2013 în dosarul de executare nr. 17/2003 a constatat că instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc

care face executarea, în speță Judecătoria Iași.

Judecătoria Iași, secția

civilă, prin sentința nr. 5991 din 24 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Pașcani, județul Iași.

Prin considerentele acestei

sentințe, Judecătoria Iași a reținut că, în speță, competența ar fi trebuit declinată

în favoarea Judecătoriei Pașcani, județul Iași, care este instanța de executare

ce trebuia sesizată conform art. 789 alin. (1) C. proc. civ. pentru validarea popririi,

având în vedere că aceasta a încuviințat executarea silită, prin încheierea din

Camera de consiliu din 5 martie 2013.

Judecătoria Pașcani, prin

sentința civilă nr. 250 din 22 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată de debitorul A.C. și a declinat în favoarea Judecătoriei Fălticeni competența

de soluționare a cererii de validare a popririi.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Judecătoria Pașcani a înaintat cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență

și a suspendat judecata până la soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Judecătoria Pașcani a reținut că cererea e executare silită a fost adresată

de creditoarea SC Banca P. SA Biroului Executorului Judecătoresc la 15 ianuarie

2013, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că sunt aplicabile

dispozițiile art. 453 alin. (1) vechiul C. proc. civ., coroborate cu cele ale

art. 373 alin. (2), care prevăd o competență alternativă a executorului de la domiciliul

debitorului sau sediul terțului poprit, alegerea instanței aparținând creditoarei,

care a sesizat Judecătoria Fălticeni.

Investită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în speță, competența

soluționării cererii de validare a popririi revine Judecătoriei Fălticeni, pentru

considerentele ce succed:

Având în vedere principiul

neretroactivității legii civile, potrivit căreia legea civilă se aplică numai situațiilor

ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod),

cu modificările ulterioare, Curtea va reține că dispozițiile noului C. proc. civ.

se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622

alin. (2) noul C. proc. civ. „executarea silită începe odată cu sesizarea organului

de executare”.

De asemenea, art. 24 teza

ultimă noul C. proc. civ. prevede că „legea nouă se aplică numai executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare. Executările silite începute sub legea

veche rămân supuse acelei legi.

Pentru rezolvarea conflictului

de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul

nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmărește a devenit sau

putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare,

conform art. 622 alin. (2) noul C. proc. civ.

În speță, dosarul execuțional

nr. 47/2013 al BEJ M.F. s-a format în baza cererii de executare silită formulată

de SC Banca P. SA la data de 15 ianuarie 2013.

Prin urmare, în cauză

sunt incidente dispozițiile vechiului C. proc. civ., respectiv dispozițiile

art. 460 C. proc. civ., potrivit cărora validarea popririi este de competența instanței

de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., respectiv

a judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

Or, în situația executării

silite prin poprire, instanța în raza căreia are loc executarea este instanța de

la sediul terțului poprit, în speță Judecătoria Fălticeni.

Potrivit dispozițiilor

art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o normă alternativă de competență

„poprirea se înființează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la

domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit,

ceea ce înseamnă că opțiunea alegerii instanței competente aparține creditorului,

în speță acesta sesizând Judecătoria Fălticeni, în a cărei circumscripție teritorială

își are sediul terțul poprit comuna Drăgușeni, județul Suceava.

Prin urmare, se va constata

că nu prezintă relevanță în speță împrejurarea că sediul Biroului Executorului Judecătoresc

F.M. se situează în raza de competență a Judecătoriei Iași, în condițiile în care

creditoarea SC Banc P. SA a înțeles să sesizeze instanța de la sediul terțului poprit

ca instanță unde urmează să se facă executarea și nu pe cea de la domiciliul debitorului.

Pe aceste considerente,

Curtea, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența soluționării

cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2015.