ÎCCJ, decizie (scj.ro #120639)

Executare silită. Conflict intertemporal de legi.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Conflictul de legi în timp.

Index alfabetic :

executare silită

terț poprit

conflict de competență

Legea nr. 76/2012, art. 3

NCPC, art. 24, art. 622

C.proc.civ. din 1865, art. 373, art. 453, art. 460

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmărește a devenit sau putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 al. (2) NCPC.

Prin urmare, cum cererea de executare silită a fost depusă la biroul executorului judecătoresc înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, precum și prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod) și ale art. 24 teza ultimă NCPC, procedurii execuționale îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.

Secția I civilă, decizia nr. 475 din 17 februarie 2015

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni la 15 noiembrie 2013, creditoarea S.C. B. SA a solicitat în contradictoriu cu debitorul A.C. și cu terțul poprit comuna Drăgușeni, validarea popririi până la concurența sumei de 55.007,56 lei, compusă din 49.670,78 lei reprezentând debit restant și 5.336,78 lei reprezentând cheltuieli de executare plus dobânzi, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 3 septembrie 2008, scadent la data de 2 iulie 2010.

În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 789 C.proc.civ., creditoarea a susținut că de

la data de 16 august 2003, când a fost comunicată comunei Drăgușeni adresa de înființare a popririi, terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în vederea efectuării popririi.

Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr. 162 din 23 ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din  oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Fălticeni a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C.proc.civ. și având în vedere că poprirea a fost înființată la 13 august 2013 în dosarul de executare nr. x7/2003, a constatat că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speță Judecătoria Iași.

Judecătoria Iași, Secția civilă, prin sentința nr. 5991 din 24 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Prin considerentele  acestei sentințe, Judecătoria Iași a reținut că, în speță, competența ar fi trebuit declinată în favoarea Judecătoriei Pașcani, care este instanța de executare ce trebuia sesizată conform art. 789 alin. (1) C.proc.civ. pentru validarea popririi, având în vedere că aceasta a încuviințat executarea silită, prin încheierea din Camera de consiliu din 5 martie 2013.

Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr. 250 din 22 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de debitorul A.C. și a declinat în favoarea Judecătoriei Fălticeni competența de soluționare a cererii de validare a popririi.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Judecătoria Pașcani a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență și a suspendat judecata până la soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Pașcani a reținut că cererea e executare silită a fost adresată de creditoarea S.C. B. SA Biroului Executorului Judecătoresc la 15 ianuarie 2013, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 373 alin. (2), care prevăd o competență alternativă a executorului de la domiciliul debitorului sau sediul terțului poprit, alegerea instanței aparținând creditoarei,  care a sesizat Judecătoria Fălticeni.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte a constatat că, în speță, competența soluționării cererii de validare a popririi revine Judecătoriei Fălticeni, pentru considerentele ce succed:

Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căreia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Curtea reține că dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) NCPC „executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare”.

De asemenea, art. 24 teza ultimă NCPC prevede că „legea nouă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmărește a devenit sau putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) NCPC.

În speță, dosarul execuțional nr. X7/2013 al BEJ M.F. s-a format în baza cererii de executare silită formulată de S.C. B. SA la data de 15 ianuarie 2013.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, respectiv dispozițiile art. 460, potrivit cărora validarea popririi este de competența instanței de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C.proc.civ., respectiv a judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în situația executării silite prin poprire, instanța în raza căreia are loc executarea este instanța de la sediul terțului poprit, în speță Judecătoria Fălticeni.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., care instituie o normă alternativă de competență „poprirea se înființează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”, ceea ce înseamnă că opțiunea alegerii instanței competente aparține creditorului, în speță acesta sesizând Judecătoria Fălticeni, în a cărei circumscripție teritorială își are sediul terțul poprit Comuna Drăgușeni.

Prin urmare, nu prezintă relevanță în speță împrejurarea că sediul Biroului Executorului Judecătoresc F.M. se situează în raza de competență a Judecătoriei Iași, în condițiile în care creditoarea SC B. SA a înțeles să sesizeze instanța de la sediul terțului poprit ca instanță unde urmează să se facă executarea și nu pe cea de la domiciliul debitorului.

Pe aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competența soluționării cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Fălticeni.