ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1201/2016

Decizia nr. 1201/2016 Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești, la data de 22 decembrie 2015, creditorul A. IFN SA a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. și terțul poprit SC C. SRL să se dispună validarea popriri înființate în dosarul de executare nr. x/2015 al B.E.J. D., până la concurența sumei de 1.734,04 RON. Prin sentința civilă nr. 524 din data de 29 februarie 2016, Judecătoria Băilești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, ca instanță în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei.

În motivare, a reținut incidența art. 790 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că domiciliul debitoarei a fost, la data sesizării organului de executare, în Timișoara, așa cum rezulta din actele depuse la dosar. Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr. 4367 din 21 aprilie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a constat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. În motivare, a reținut că prin notele scrise, depuse la data de 13 aprilie 2016 de către terțul poprit SC C. SRL, s-a arătat că debitoarea locuiește în municipiul Băilești, jud. Dolj, atașând în acest sens copie de pe cartea de identitate a debitoarei.

Terțul poprit a menționat că în mod greșit s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara, apreciind că Judecătoria Băilești este competentă teritorial. S-a constatat că domiciliul debitoarei este în localitatea Băilești încă din data de 10 mai 2011, potrivit mențiunilor din cartea de identitate. Cum cererea de executare silită a fost formulată la 4 august 2015, instanța a apreciat că la data sesizării organului de executare debitorul avea domiciliul în localitatea Băilești, iar instanța competenta teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Băilești. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea formulată în cauza pendinte, s-a solicitat validarea popririi în dosarul de executare nr. x/2015 al B.E.J. D., privind pe debitoarea B. Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”. Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind validarea popririi, cum este cazul în speța de față, aparține instanței de executare.

În acest sens, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.” Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, este instanța competentă să soluționeze cererea de validare poprire. Înalta Curte constată că la data încheierii contractului de credit debitoarea B. avea domiciliul în județul Timiș, municipiul Timișoara, conform cărții de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Băilești.

Ulterior însă, la data de 10 mai 2015, debitoarea B. și-a schimbat domiciliul, eliberându-i-se o nouă carte de identitate pentru acest motiv. Or, Înalta Curte constată că la data sesizării organului de executare, respectiv data de 4 august 2015, domiciliul debitoarei B. se afla în jud. Dolj, municipiul Băilești, cum rezultă din copia cărții de identitate valabilă în perioada 10 mai 2015 - 5 octombrie 2021 și aflată la dosarul Judecătoriei Băilești. Așadar, în cauză, pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii pendinte, nu prezintă relevanță domiciliul debitoarei la data încheierii contractului de credit, ci domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare. În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 790 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.