ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1712/2016

Decizia nr. 1712/2016

Asupra camei civile de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Constanța,

sub nr. x/212/2016, la data de 17 mai 2016,

executorul judecătoresc A. a solicitat, Judecătoriei Constanța, încuviințarea

executării silite a debitoarei B., la cererea creditoarei SC C. SRL, în temeiul

titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1506 din data de

27 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești,

în Dosarul nr. x/317/2015 și sentința civilă nr. 527 din data de

07 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/317/2015.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 5829 din data

de 19 mai 2016 a Judecătoriei Constanța,

a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Constanța și s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești,

în raport de împrejurarea că debitoarea are reședința și locul

de muncă în localitatea Țicleni, jud. Gorj.

Cauză a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 10 iunie 2016,

care prin sentința civilă nr. 2011 din 15 iunie 2016 a dispus declinarea

competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Mangalia, având în vedere

că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că domiciliul debitoarei

se află în localitatea Tuzla, jud. Constanța.

Dosarul a fost înaintat Judecătoriei

Mangalia și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08 iulie

2016.

La termenul de judecată din

27 iulie 2016, constatând că instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului

de executare, domiciliul sau sediul debitorului, instanța, din oficiu, a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mangalia în soluționarea

cererii, și prin sentința civilă nr. 1378 din 27 iulie 2016, în raport

de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., și de faptul că

titlul executoriu a fost pronunțat de Judecătoria Târgu Cărbunești,

competența de soluționare a cererii a fost declinată în favoarea

Judecătoriei Târgu Cărbunești, a fost constatat ivit conflictul negativ

de competență și a fost dispusă înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casație și Justiție, instanță competentă

în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. să hotărască

asupra conflictului de competență.

Cu privire la conflictul negativ

de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată

în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 17 mai 2016, sub nr. x/212/2016,

Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării

silite, a dispozițiilor din titlurile executorii reprezentate de sentința

civilă nr. 1506 din 27 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu

Cărbunești, în Dosarul nr. x/317/2015 și sentința civilă

nr. 527 din 07 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul

nr. x/317/2015, privind pe creditoarea SC C. SRL și debitoarea B.

În motivarea cererii, petentul

a arătat că, prin cererea de executare silită creditoarea a solicitat

executarea silită împotriva debitoarei, întrucât, aceasta nu și-a executat

de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, constând

în plata sumei de 4.278 RON. Creditoarea a solicitat ca executarea silită să

se efectueze prin poprire.

Potrivit dispozițiilor an.

666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii,

executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către

instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată

de ei pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu,

încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării

taxei judiciare de timbru.

Prevederile art. 651 alin. (3)

C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare

a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor

la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul

executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor

instanțe sau organe.

Conform art. 651 alin. (1) teza

I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare,

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea

dispune altfel.

Ca atare, dacă nu se constată

ca fiind incidență o dispoziție derogatorie de ia competența

stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria

în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, la data

sesizării organului de executare, este instanța competentă să

soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Cum în cauză domiciliul debitoarei

B. la data sesizării instanței de executare, respectiv 17 mai 2016, se

afla în Tuzla, județul Constanța, iar reședința acesteia în

Țicleni, județul Gorj, se va stabili ca instanța competentă

să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite prin

poprire, Judecătoria Târgu Cărbunești.

Ceea ce a determinat ivirea prezentul

conflict negativ de competență este reprezentat de faptul că ambele

instanțe și-au declinat pe rând competența de judecată, în funcție

de domiciliul, respectiv reședința debitoarei.

Cu privire la acest aspect se constată

că potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, este acolo unde aceasta

declară că își are „locuința principală”, iar reședința,

potrivit art. 88 din același cod, este definită ca reprezentând locul

unde persoana își are „locuința secundară”.

Noțiunea de locuință

trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând,

așadar, nu atât locuința statornică și principală a debitoarei,

cât adresa unde locuiește efectiv, respectiv în orașul Țicleni, jud.

Gorj, indicată chiar de creditoare în cuprinsul cererii adresate executorului

judecătoresc și necontestată pe parcursul judecății.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Târgu Cărbunești.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 septembrie 2016.