ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1621/2016

Decizia nr. 1621/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 15 martie 2016, sub nr. x/317/2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3533 din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în Dosarul nr. x/317/2015, privind pe creditorul B. și pe debitorul C. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 alin. (1) C. proc. civ. Prin sentința nr. 1004 din data de 18 martie 2016, Judecătoriei Târgu Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, așa cum rezultă din actele dosarului, debitorul B. are domiciliul în orașul Giurgiu, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului. A mai avut în vedere și că, în raport de prevederile art. 666, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.

Prin încheierea de ședință nr. 1342 din data de 13 aprilie 2016, Judecătoria Giurgiu a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Cărbunești, județul Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Târgu Cărbunești și Judecătoria Giurgiu, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze cauza. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Giurgiu a reținut că obiectul executării silite, potrivit titlului executoriu, îl constituie instituirea în favoarea creditorului a unui drept de servitute de trecere de la terenul său în suprafață de 5.821 m.p.

amplasat în comuna Aninoasa, județul Gorj, în sola 53, parcela 2 la drumul public trecând pe terenul proprietatea debitorului, drumul de trecere urmând a fi în zona de nord a terenului debitorului conform schiței anexe la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză. S-a arătat că, potrivit dispoziții art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ceea ce, a apreciat instanța, înseamnă că legiuitorul nu a înțeles să instituie caracterul de instanță de executare în mod obligatoriu judecătoriei în a cărei rază teritorială este domiciliul debitorului . A mai reținut Judecătoria Giurgiu că pretenția debitorului este statuată prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3533 din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, județul Gorj, și constă în instituirea unui drept de servitute de trecere la un teren situat în comuna Aninoasa, județul Gorj, ceea ce se califică ca fiind o obligație de a face, iar locul în care se face executarea silită nu se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Giurgiu, ci în ceea a Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Pe de altă parte, a mai reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 652 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută, în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în considerarea celor ce succed: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Târgu Cărbunești și Judecătoria Giurgiu și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditorului B. împotriva debitorului C. În ceea ce privește normele legale care au determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că Judecătoria Târgu Cărbunești a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Giurgiu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 652 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Art. 652 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., statuează că, dacă prin lege nu se dispune altfel, în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.

Din coroborarea textelor legale anterior menționate, Înalta Curte, în stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cerere de încuviințare a executării silite, reține incidența prioritară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. față de cele prevăzute de art. 652 al aceluiași cod. Astfel, instanța de executare este, în primul rând, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, iar, în situația în care acesta nu se află în țară, instanța de executare va fi cea în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul creditorului. Competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor este atrasă numai în situația în care nici debitorul și nici creditorul nu au domiciliul/sediul în țară, situație care nu este incidentă în cauza pendinte.

Se reține că dispozițiile art. 652 C. proc. civ. ar fi fost aplicabile prezentei pricini numai în situația în care se stabilea că, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este cea în circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. În raport de cele anterior reținute și având în vedere că domiciliul debitorului C., respectiv Giurgiu, județul Giurgiu, se află în circumscripția Judecătoriei Giurgiu, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitorul C., respectiv Judecătoria Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.