ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1621/2016

Decizia nr. 1621/2016

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 15 martie 2016, sub nr.

x/317/2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanței

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința

civilă nr. 3533 din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria

Târgu Cărbunești în Dosarul nr. x/317/2015, privind pe creditorul B. și

pe debitorul C.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1004 din data de

18 martie 2016, Judecătoriei Târgu Cărbunești a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut că, așa cum rezultă din actele dosarului, debitorul

B. are domiciliul în orașul Giurgiu, iar potrivit dispozițiilor art. 651

alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria de la

domiciliul debitorului. A mai avut în vedere și că, în raport de prevederile

art. 666, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, executorul judecătoresc

va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.

Prin încheierea de ședință

nr. 1342 din data de 13 aprilie 2016, Judecătoria Giurgiu a admis excepția

de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu

Cărbunești, județul Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de

competență dintre Judecătoria Târgu Cărbunești și

Judecătoria Giurgiu, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze cauza.

Pentru a pronunța această soluție,

Judecătoria Giurgiu a reținut că obiectul executării silite,

potrivit titlului executoriu, îl constituie instituirea în favoarea creditorului

a unui drept de servitute de trecere de la terenul său în suprafață

de 5.821 m.p. amplasat în comuna Aninoasa, județul Gorj, în sola 53, parcela

2 la drumul public trecând pe terenul proprietatea debitorului, drumul de trecere

urmând a fi în zona de nord a terenului debitorului conform schiței anexe la

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

S-a arătat

că, potrivit dispoziții art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța

de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află,

la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, ceea ce, a apreciat

instanța, înseamnă că legiuitorul nu a înțeles să instituie

caracterul de instanță de executare în mod obligatoriu judecătoriei

în a cărei rază teritorială este domiciliul debitorului

.

A mai reținut Judecătoria Giurgiu

că pretenția debitorului este statuată prin titlul executoriu reprezentat

de sentința civilă nr. 3533 din data de 27 noiembrie 2015, pronunțată

de Judecătoria Târgu Cărbunești, județul Gorj, și constă

în instituirea unui drept de servitute de trecere la un teren situat în comuna Aninoasa,

județul Gorj, ceea ce se califică ca fiind o obligație de a face,

iar locul în care se face executarea silită nu se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Giurgiu, ci în ceea a Judecătoriei Târgu

Cărbunești.

Pe de altă parte, a mai reținut

instanța că, potrivit dispozițiilor art. 652

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută, în cazul executării silite a obligațiilor de a face

și a obligațiilor de a nu face, de executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel unde urmează să se facă executarea.

Învestită cu soluționarea conflictului

negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C.

proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență

atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența

de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă

ultima instanță învestită își declină la rândul său

competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat

necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că

Judecătoria Târgu Cărbunești și Judecătoria Giurgiu și-au

declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca

obiect

încuviințarea

executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc

A., la solicitarea creditorului B. împotriva debitorului C.

În ceea ce privește normele legale

care au determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată

că Judecătoria Târgu Cărbunești a reținut incidența

prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Giurgiu a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 652 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria

în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului

de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului

nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare,

domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află

în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află

sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Art. 652 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., statuează că, dacă prin lege nu se dispune altfel, în cazul

executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor

de a nu face, hotărârile judecătorești și celelalte titluri

executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel unde urmează să se facă executarea.

Din coroborarea textelor legale anterior

menționate, Înalta Curte, în stabilirea instanței competente a soluționa

prezenta cerere de încuviințare a executării silite, reține incidența

prioritară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. față

de cele prevăzute de art. 652 al aceluiași cod.

Astfel, instanța de executare este,

în primul rând, judecătoria în a cărei circumscripție se află,

la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, iar,

în situația în care acesta nu se află în țară, instanța

de executare va fi cea în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul

creditorului.

Competența judecătoriei în a

cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc

învestit de creditor este atrasă numai în situația în care nici debitorul

și nici creditorul nu au domiciliul/sediul în țară, situație

care nu este incidentă în cauza pendinte.

Se reține că dispozițiile

art. 652 C. proc. civ. ar fi fost aplicabile prezentei pricini numai în situația

în care se stabilea că, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de executare este cea în circumscripția căreia se

află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În raport de cele anterior reținute

și având în vedere că domiciliul debitorului C., respectiv

Giurgiu, județul Giurgiu,

se află în circumscripția

Judecătoriei Giurgiu, aceasta este instanța competentă teritorial

să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei

în circumscripția căreia se află sediul debitorul C., respectiv Judecătoria

Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie 2016.