ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului de competență de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Târgu-Mureș, A., la cererea creditoarei B. S.A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de credit din 05.12.2006, modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 23.12.2009, pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 9.818 RON reprezentând debit restant.

Prin sentința civilă nr. 6999 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a decimat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut că potrivit art. 373 C. proc. civ. 1865, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel. A apreciat că, având în vedere că legea procesual civilă nu conține o normă atributivă de competență în favoarea instanței de la sediul terțului poprit de natură să îi atribuie acesteia calitatea de instanță de executare și cum domiciliul debitorului se află în București, instanța competentă este Judecătoria sectorului 5 București.

Astfel învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 8175 din 17 noiembrie 2017 a admis, ia rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a decide astfel, această instanță a reținut că încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de executare, care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865 este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Cum executarea silită urmează a se realiza în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș aceasta este instanța de executare competentă.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum corect s-a reținut, cererea de începere a executării silite a fost depusă de către creditoare la sediul biroului executorului judecătoresc la data de 20.07.2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură de aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, în speță, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865 (denumit în continuare " C. proc. civ.").

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 5.12.2006, modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 23.12.2009, precum și recuperarea cheltuielilor de executare silită, prin poprire asupra veniturilor realizate de debitorul C., la terțul poprit D. S.A. cu sediul în județul Mureș.

Potrivit art. 373

C. proc. civ.: "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv", iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Or, din dispozițiile legale sus-menționate rezultă că "încuviințarea executării este de competența instanței de executare".

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării.

Executarea silită poate fi executare silită mobiliară, imobiliară și prin poprire.

În funcție de forma de executare silită aleasă de creditor instanța de executare va fi cea de la locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea de la sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în prezenta cauză, prin cererea formulată s-a indicat în mod expres că executarea se va realiza prin poprire față de terțul poprit D. S.A. cu sediul în județul Mureș, în speță, instanța de executare este cea în raza căreia se află sediul terțului poprit, respectiv, Judecătoria Târgu Mureș.

În consecință, văzând textele procedurale anterior menționate, se va stabili că instanța competentă teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Târgu Mureș.