ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3174/2014

Asupra

cauzei de rață, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 756/59/2014 (ce are ca obiect cererea de

revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09

aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 11040/30/2012*,

în contradictoriu cu intimații Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș, Curtea

de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție) a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta V.V., de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), 132 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum și a art. 29 din O.U.G. nr.

103/2013, reținându-se că, potrivit exigențelor art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 modificată, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile cauzei și nu

sunt de natură să influențeze soluția ce se va pronunța în prezenta cauză.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5)

din Legea nr. 47/1992, revizuenta V.V.

În

motivarea recursului, se arată că instanța trebuia să sesizeze Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5,

art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr.

304/2004 modificată, precum și art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, aceste texte

având legătură cu cauza, fiind aplicabile în revizuire.

Examinând

decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține

următoarele:

Se

apreciază că motivele de nelegalitate, astfel cum au fost dezvoltate, pot fi

încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi examinate

în consecință.

Recursul

se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce

succed.

Art.

29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 dispune că:

(1)"Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acesteia,

(2)

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de

către instanța de judecată ori de instanța de arbitraj comercial. De asemenea,

excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în

cauzele la care participă.

(3)

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Rezultă

că instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de

neconstituționalitate realizează un prim filtru legal, sesizând Curtea

Constituțională numai atunci când excepția îndeplinește condițiile de

admisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr.

47/1992.

Altfel

spus, instanța de judecată are competența și obligația legală de a examina

excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, din

perspectiva condițiilor impuse în acest sens de art. 29 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 47/1992.

Condițiile

de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate se referă la existența

legăturii obiectului excepției cu soluționarea cauzei [art. 29 alin. (1)], la

titularul excepției - oricare dintre părțile litigiului, instanța de judecată,

procuror [art. 29 alin. (2)], precum și la inexistența unei decizii anterioare

a Curții Constituționale care să fi constatat neconstituționale prevederile ce

fac obiectul excepției [art. 29 alin. (3)].

Aceste

condiții sunt cumulative, așa încât neîndeplinirea oricăreia dintre ele, face

ca excepția de neconstituționalitate să fie inadmisibilă, cu consecința

imposibilității sesizării Curții Constituționale de către instanța în fața căreia

s-a invocat excepția, conform dispozițiilor exprese ale art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992,

Reiese

așadar, că pot face obiectul unei astfel de excepții " legi sau

ordonanțe" ori "dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare", adică norme de drept în vigoare care trebuie să aibă

"legătură cu soluționarea cauzei", anume, în aplicarea directă a

cărora judecătorul urmează să judece litigiul sau anumite incidente ivite pe

parcursul acestuia.

În

cauză, obiectul litigiului îl constituie cererea de revizuire formulată de

revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09 aprilie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 11040/30/2012*.

Dată

fiind această situație, față de aspectele de specificitate ale căli de atac

extraordinare a revizuirii, (hotărârile ce pot fi atacate, regulile de judecată

ce prevăd că dezbaterile sunt limitate numai la admisibilitatea revizuirii și

la faptele pe care se întemeiază), în mod corect s-a concluzionat că analiza

constituționalității art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132

alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum și a art. 29 din

O.U.G. nr. 103/2013, în circumstanțele cauzei pendinte, apare ca fiind

irelevantă, întrucât instanța de revizuire nu cercetează fondul cauzei, ci se

limitează doar la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1)

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Prin

urmare, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale pe motiv că nu

este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de

neconstituționalitate ridicate în fața sa, curtea de apel s-a pronunțat în

limitele competenței sale, prevăzute expres de art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992, contrar susținerii recurentei-revizuente.

Având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea atacată a

fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente

- art. 29 alin. (6) rap. la alin. (1) al aceluiași articol din Legea nr.

47/1992, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile cazului de nelegalitate

prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recursul revizuentei apare ca

nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.V. împotriva încheierii de

ședință din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV