ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3174/2014

Asupra cauzei de rață, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 756/59/2014 (ce are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 11040/30/2012*, în contradictoriu cu intimații Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție) a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta V.V., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum și a art. 29 din O.U.G.

nr. 103/2013, reținându-se că, potrivit exigențelor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile cauzei și nu sunt de natură să influențeze soluția ce se va pronunța în prezenta cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, revizuenta V.V. În motivarea recursului, se arată că instanța trebuia să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum și art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, aceste texte având legătură cu cauza, fiind aplicabile în revizuire.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele: Se apreciază că motivele de nelegalitate, astfel cum au fost dezvoltate, pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi examinate în consecință. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 dispune că: (1)"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia, (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de instanța de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rezultă că instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate realizează un prim filtru legal, sesizând Curtea Constituțională numai atunci când excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992. Altfel spus, instanța de judecată are competența și obligația legală de a examina excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, din perspectiva condițiilor impuse în acest sens de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate se referă la existența legăturii obiectului excepției cu soluționarea cauzei [art. 29 alin. (1)], la titularul excepției - oricare dintre părțile litigiului, instanța de judecată, procuror [art. 29 alin. (2)], precum și la inexistența unei decizii anterioare a Curții Constituționale care să fi constatat neconstituționale prevederile ce fac obiectul excepției [art. 29 alin. (3)]. Aceste condiții sunt cumulative, așa încât neîndeplinirea oricăreia dintre ele, face ca excepția de neconstituționalitate să fie inadmisibilă, cu consecința imposibilității sesizării Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția, conform dispozițiilor exprese ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Reiese așadar, că pot face obiectul unei astfel de excepții " legi sau ordonanțe" ori "dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare", adică norme de drept în vigoare care trebuie să aibă "legătură cu soluționarea cauzei", anume, în aplicarea directă a cărora judecătorul urmează să judece litigiul sau anumite incidente ivite pe parcursul acestuia.

În cauză, obiectul litigiului îl constituie cererea de revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 09 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 11040/30/2012*. Dată fiind această situație, față de aspectele de specificitate ale căli de atac extraordinare a revizuirii, (hotărârile ce pot fi atacate, regulile de judecată ce prevăd că dezbaterile sunt limitate numai la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază), în mod corect s-a concluzionat că analiza constituționalității art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 modificată, precum și a art. 29 din O.U.G. nr. 103/2013, în circumstanțele cauzei pendinte, apare ca fiind irelevantă, întrucât instanța de revizuire nu cercetează fondul cauzei, ci se limitează doar la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Prin urmare, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale pe motiv că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate ridicate în fața sa, curtea de apel s-a pronunțat în limitele competenței sale, prevăzute expres de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, contrar susținerii recurentei-revizuente. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente - art. 29 alin. (6) rap. la alin. (1) al aceluiași articol din Legea nr. 47/1992, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile cazului de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., recursul revizuentei apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.V. împotriva încheierii de ședință din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV