ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4727/R din 23 mai
2013 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantul P.E. și a
respins recursul declarat de către reclamantul P.E. împotriva sentinței civile
nr. 8496/PI din 13 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.
8217/30/2013.
Pentru a pronunța această soluție instanța de
fond a reținut că excepțiile de neconstituționalitate ridicate de către
reclamant, tind la lipsirea de efecte juridice, cu caracter general a unor
norme juridice adoptate de legiuitor încă din anul 2004 respectiv Legea nr.
554/2004 sau a unor texte din Noul C. proc. civ., texte intrate în vigoare
începând cu data de 15 februarie 2013 și care au tocmai rolul de a stabili un
nou profil al procesului civil, un proces previzibil ce urmează a fi soluționat
cu celeritate.
Ca atare invocarea
neconstituționalității unor articole din legi sau coduri, pe
considerente generale și cu argumente care nu se regăsesc în doctrina de
specialitate, plasează aceste cereri în ipoteza prevăzută la art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, în sensul că această solicitare nu are legătură cu
soluționarea speței dedusă judecății.
Această concluzie se
desprinde cu atât mai mult din împrejurarea că recurentul, în recursul analizat
nu a înțeles să dezvolte nici un argument cu privire la hotărârea primei
instanțe, ci a înțeles să susțină că toate articolele pe care le-a invocat ca
temei de drept în acțiune, sunt contrare constituției.
Recurentul P.E. a
declarat recurs împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate, fără
a preciza motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul.
Examinând cauza și
decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Potrivit art. 486
alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:
„(1) Cererea de
recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de
nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,
mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Art. 487 alin. (1)
din Noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea
de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și
în recurs”
Conform art. 489 din
Noul C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,
cu excepția cazului în care instanța de recurs ar putea reține, din oficiu,
motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză, nu
există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de
către instanță.
Înalta Curte constată
că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul
își întemeiază cererea.
Prin urmare, în
temeiul dispozițiilor art. 491 din Noul C. proc. civ., se va constata nulitatea
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de
reclamantul P.E. împotriva deciziei civile nr. 4727/R din 23 mai 2013 a Curții
de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16
ianuarie 2015.