ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2944/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.05.2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și Comisiile de recepție ale Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere,

- comunicarea Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/29.11.2017 aferent Contractul subsecvent de lucrări nr. x/14.07.2017, nr. y/26.11.2017 aferent Contractului subsecvent de lucrări nr. x/14.07.2017 și a Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor aferent contractului subsecvent de lucrări nr. x/2013/2/05.09.2016.

- comunicarea deciziei/deciziilor de anulare a proceselor-verbale menționate

- anularea deciziei/deciziilor de anulare a proceselor-verbale menționate

- obligarea pârâtei CNAIR la admiterea recepției la terminarea lucrărilor și la aprobarea proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor aferente conform dispozițiilor art. 19, art. 29 - 32 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora din 14.06.1994, în concordanță cu Procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/29.11.2017 aferent Contractul subsecvent de lucrări nr. x/14.07.2017, nr. y/26.11.2017 aferent Contractului subsecvent de lucrări nr. x/14.07.2017 și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor aferent contractului subsecvent de lucrări nr. x/2013/2/05.09.2016, respectiv recomandarea emisă de comisia de recepție;

Prin Sentința civilă nr. 90 din 14 ianuarie 2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta CNAIR - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și, dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Reclamanta, cu sediul în București, a optat pentru introducerea cererii de chemare în judecată la instanța de la sediul său, fiind o competență facultativă.

Art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în vigoare la data de 07.05.2018, prevede că "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.".

Tribunalul a constatat că reclamanta a indicat sediul CNAID - DRDP Cluj indicând sediul din București, B-dul x nr. 38, sector 1 și că, deși pârâta CNAIR a indicat sediul procesual ales ca fiind în Cluj, nu are nicio relevanță cu privire la competența teritorială.

Astfel, având în vedere manifestarea de voință a părților și că pârâtele, astfel cum au fost indicate, împrocesuate de către reclamantă, au sediul în București, instanța competentă teritorial este Tribunalul București.

Prin Sentința civilă nr. 938 din 13 februarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Tribunalul București a reținut dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc soluționarea proceselor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea contractelor de achiziție publică de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante.

În raport cu faptul că autoritatea contractantă are sediul în Cluj, județul Cluj, așa cum rezultă din mențiunile respectivelor contracte, din punct de vedere teritorial competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj.

De asemenea, nici în raport cu ultimele două capete de cerere, prin care se solicită obligarea CNAIR la admiterea recepției la terminarea lucrărilor și la aprobarea proceselor-verbale de recepție, nu se poate reține competența Tribunalului București, dat fiind că sunt accesorii primelor capete de cerere și, potrivit art. 123 C. proc. civ., revin în competența de soluționare exclusivă a Tribunalului Cluj.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul București, în baza art. 133 și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul acțiunii, sunt incidente dispozițiile speciale de competență privind executarea contractelor de achiziție publică.

Astfel, atât dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, reținut de prima instanță învestită, cât și cele ale art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, reținut de instanța care a constatat ivit conflictul de competență, prevăd faptul că procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează, în primă instanță, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante.

Or, în cauză, autoritatea contractantă, semnatară a contractelor de lucrări, astfel cum rezultă din actele dosarului, este Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj.

Prin urmare, dispozițiile legale instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga.

3.2. De altfel, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în vigoare la data formulării acțiunii, 07.05.2018, "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

În cauză, reclamanta a introdus acțiunea pe rolul Tribunalului Cluj, instanța de la domiciliul pârâtei Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj. Astfel, chiar reținându-se incidența Legii contenciosului administrativ, nu se mai putea invoca excepția necompetenței teritoriale.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și Comisiile de Recepție ale Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2019.

GGC - NN