ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4115/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.053.296,25 RON cu TVA inclus, la care se adaugă penalități de întârziere aferente.

În subsidiar, a solicitat constatarea compensării sumelor datorate de CNAIR - DRDP CLUJ cu sumele achitate de către pârâtă reclamantei.

A mai solicitat plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta C.N.A.I.R. SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanței de judecată, excepția conexității raportat la Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București și a solicitat acvirarea acestui dosar pentru a se constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 139 C. proc. civ.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat compensarea între creanța reclamantei de 1.053.296,25 RON cu TVA inclus, având ca temei contractul nr. x/2006 și creanța pârâtei de 1.053.296,25 RON cu TVA inclus, având ca temei certificatul nr. 2 aferent acordului contractual nr. x/2012.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3921/2018 din data de 11 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, ca neîntemeiată.

De asemenea, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice", competența teritorială astfel reglementată fiind una absolută.

S-a mai reținut că în speță contractul de executări lucrări nr. x/04.09.2006 are ca părți C.N.A.D.N.R. SA București - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în calitate de achizitor, și B., în calitate de executant de lucrări și că sediul achizitorului este în Municipiul Cluj, contractul fiind încheiat la sediul D.R.D.P. Cluj, iar Actul adițional nr. 10, aferent contractului de execuție lucrări nr. x, a fost încheiat între aceleași părți contractante, fiind asumat prin semnătură de către reprezentanții legali ai D.R.D.P. Cluj.

Astfel, s-a reținut că în contractul de achiziție publică nr. x și Actul adițional nr. x, subsecvent acestuia, achizitorul/autoritatea contractantă este Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și nu C.N.A.I.N.R. SA și că sediul autorității contractante/achizitorului este în Municipiul Cluj, unde au fost comunicate și facturile de plată aferente contractului ori corespondența dintre părțile contractului.

Tribunalul București a apreciat că deși DRDP Cluj este o subunitate fără personalitate juridică a C.N.A.I.R., în contenciosul administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică, ci capacitatea de drept administrativ, iar din actele speței nu reiese că D.R.D.P. Cluj ar fi acționat în calitate de simplu mandatar al C.N.A.I.R., ci contractul a fost semnat de reprezentantul legal al D.R.D.P. Cluj, astfel că drepturile și obligațiile izvorâte din convenție sunt circumscrise acestui achizitor.

Mai mult, sediul ambelor părți contractante este în Municipiul Cluj și cum din punct de vedere administrativ, autoritatea contractantă nu poate fi decât Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, argumentul reclamantei conform căruia au fost chemate în judecată atât C.N.A.I.R. SA cât și D.R.D.P. Cluj, nu are relevanță în stabilirea competenței, aceasta fiind stabilită prin raportare la dispozițiile legale și contractuale din speță.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Sentința civilă nr. 3151/2018 din data de 07 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, întrucât litigiul dedus judecății vizează pretențiile formulate de reclamanta A., ce rezultă din executarea contractului de achiziție publică nr. x, norma care reglementează competența instanței de a soluționa litigiul este norma imperativă prevăzută de dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, ce instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile prin raportare la sediul autorității contractante.

Întrucât conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.I.R. are în structura sa șapte subunități, denumite Direcții regionale de drumuri și poduri și un Centru de studiu și cercetare, fără personalitate juridică, Tribunalul Cluj a considerat că, întrucât Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj nu are personalitate juridică, nu poate avea calitatea de autoritate contractantă, apreciind că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3790/2012, într-un dosar ce viza aceleași părți.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj la plata sumei de 1.053.296,25 RON cu TVA inclus, la care se adaugă penalități de întârziere aferente, iar în subsidiar, constatarea compensării sumelor datorate de C.N.A.I.R. - D.R.D.P. Cluj cu sumele achitate de către pârâtă reclamantei.

În speță, pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată derivă din executarea Contractului de execuție lucrări nr. x/04.09.2006 încheiat între C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj (actuala C.N.A.I.R.) și B., având ca obiect execuția obiectivului de investiții "Varianta Ocolitoare Cluj Est km 0+000 - 9+600" și elaborarea detaliilor de execuție aferente acestui sector, precum și Actul adițional nr. 10 aferent contractului de execuție lucrări de mai sus, încheiat între aceleași părți.

Conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Examinând înscrisurile depuse în cauză, Înalta Curte reține că respectivul contract de execuție lucrări nr. x/04.09.2006 a fost încheiat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, această autoritate a semnat actele adiționale, a achitat facturile aferente serviciilor prestate și a purtat cu pârâta toată corespondența legată de executarea contractului, aceasta având calitatea de autoritate contractantă.

Subunitățile C.N.A.I.R. (fostă C.N.A.D.N.R.) pot avea calitatea de autoritate contractantă conform art. 8 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

În speță D.R.D.P. Cluj a încheiat contractul de execuție lucrări nr. x/04.09.2006 în calitate de achizitor, contractul fiind semnat strict de reprezentanți ai acestei substructuri.

Lipsa personalității juridice a subunităților din structura C.N.A.I.R. nu le lipsește pe acestea de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public.

Cu alte cuvinte, în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice emitente a actului contestat, ci capacitatea sa administrativă, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

În plus, în capitolul "părțile contractante" din cuprinsul contractului, este indicat sediul achizitorului ca fiind cel al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj are calitatea de autoritate contractantă în prezenta cauză, instituție în raport de care, conform dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 și ale art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2018.

GGC - GV