ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989, a solicitat instanței de judecată să dispună încadrarea Orașului Ploiești în categoria localităților prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, respectiv a localităților determinante în care, în urma confruntărilor cu forțele regimului totalitar de dinainte de 1989 sau a acțiunilor de ocupare a obiectivelor de importanță deosebită, au rezultat persoane rănite sau persoane reținute sau persoane ucise.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 5932 din 03 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, tribunalul a reținut că litigiul se soluționează de curtea de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul chemat în judecată este autoritate publică centrală.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 635 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. se întemeiază pe dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 (Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977).

Potrivit art. 26 din acest act normativ:

"Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel."

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că orice litigii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 341/2004 sunt date în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, indiferent de obiectul cererii ori de calitatea pârâtului de autoritate publică centrală sau locală.

Pe cale de consecință, având în vedere caracterul de normă specială, derogatorie, a art. 26 din Legea nr. 341/2004, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității pârâte, aceste prevederi având caracter general în raport de dispozițiile Legii nr. 341/2004, care se aplică cu prioritate. Dispozițiile Legii nr. 554/2004 sunt incidente doar în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale a tribunalului, având în vedere că Legea nr. 341/2004 nu cuprinde dispoziții în acest sens, iar conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului aflat în circumscripția teritorială a municipiului București, localitate unde își au sediul atât reclamanta, cât și pârâtul.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989 în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - NN