ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2019

HOTĂRÂRE
28.03.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să constate că pârâtul nu a efectuat operațiunile administrative necesare pentru primirea reclamantului în audiență și să dispună obligarea pârâtului să-1 primească pe reclamant în audiență.

2.1. Prin Sentința nr. 4698 din 16 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admite excepția necompetenței Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare teritorială exclusivă a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că cererea reclamantului a fost înregistrată la 2 august 2018, motiv pentru care, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, care sunt de imediată aplicare, în conformitate cu art. 24 din C. proc. civ., dispoziții care sunt instituite prin noile modificări ale art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, ce introduc o departajare a competenței în funcție de calitatea procesuală a reclamantului, fiind norme ce prevăd o competență teritorială exclusivă.

Dat fiind că reclamantul a indicat că are domiciliul într-o localitate din județul Dâmbovița, reiese că aparțin competența materială și competența teritorială exclusivă de a soluționa cauza Curții de Apel Ploiești.

2.2. Prin Sentința nr. 61 din 12 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești-, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Cluj.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) al art. 10 al legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în forma în vigoare anterior modificării acestuia prin legea nr. 212/2018, reclamantul optând pentru instanța de la sediul pârâtului chemat în judecată, respectiv Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect cererea prin care s-a solicitat se să constate că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a efectuat operațiunile administrative necesare pentru primirea reclamantului în audiență și să dispună obligarea pârâtului să-1 primească pe reclamant în audiență.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul pârâtului și domiciliul reclamantului, apreciind diferit asupra problemei aplicabilității Legii nr. 212/2018.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 01.08.2018, conform ștampilei de pe plicul aflat la fila dosarul Curții de Apel București.

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, prin care a fost modificat și completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 și, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 01.08.2018, data sesizării instanței, "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Prin urmare, față de data înregistrării acțiunii - 01.08.2018, pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma anterioară modificării reglementate prin Legea nr. 212/2018

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 01.08.2018, data sesizării instanței de contencios administrativ, prevedea o competență teritorială alternativă, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului.

În consecință, competența de soluționare a cauzei fiind dobândită de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca efect al alegerii de competență efectuate de reclamant, această instanță nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, instanța inițial învestită.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-06-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2024
contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect refuz soluționare cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în favo
ÎCCJ 2019-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2019
nța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de necompetență teritorială exclusivă a instanței este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, întrucât, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, Curt
ÎCCJ 2019-09-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2019
de supraveghere, în procedura de soluționare a plângerii. 2.2. Cauza a fost înregistrată la data de 25 iulie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința 7112 din
ÎCCJ 2018-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2018
prin notele scrise depuse la data de 03.11.2017, reclamantele au solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești, deoarece reclamanta G. are funcția de judecător în cadrul Curții de Apel București. Astfel, în pronunțarea
ÎCCJ 2019-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2019
ul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribu
Sursă