ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2018, sub nr. x/2018, A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea Deciziei nr. 96/02.02.2018 a Președintelui Curții de Apel București privind reîncadrarea în funcție a subsemnatei conform Legii nr. 153/2017: - obligarea pârâtei Curtea de Apel București la emiterea unei Decizii prin care să stabilească o încadrare a subsemnatei și un cuantum al venitului salariat brut astfel încât venitul salarial net cuvenit începând cu data de 01.01.2018 să fie egal cu cel care mi se cuvenea la data de 31.12.2017; - obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial net cuvenit la data de 31.12.2017 și cel efectiv încasat până la data soluționării irevocabile a prezentei cereri; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 3782 din 25 septembrie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de necompetență teritorială exclusivă a instanței este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, întrucât, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel București are în litigiul pendinte o dublă calitate, respectiv calitatea de parte în procesul civil, pârâtă, și calitatea de instanță competentă să soluționeze cerere de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă nr. 219 din data 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat conflictul negativ și a trimis pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, există conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea Deciziei nr. 96/02.02.2018 a Președintelui Curții de Apel București privind reîncadrarea în funcție a subsemnatei conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel București la emiterea unei Decizii prin care să stabilească o încadrare și un cuantum al venitului salarial brut astfel încât venitul salarial net cuvenit începând cu data de 01.01.2018, care să fie egal cu cel care i se cuvenea la data de 31.12.2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial net cuvenit la data de 31.12.2017 și cel efectiv încasat până la data soluționării irevocabile a prezentei cereri;

La data de 25.06.2018, reclamantul, în contradictoriu cu Curtea de Apel București, a formulat cerere de completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat să dispună în prealabil pronunțării pe capetele de cerere formulate prin cererea introductivă de chemare în judecată, și modificarea în tot a Hotărârii Colegiului de conducere a Curții de Apel București nr. 57/19.03.2018 în sensul admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 96/02.02.2018.

Prin Hotărârea nr. 57/19.03.2018, emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, dosar CAB, au fost respinse contestațiile formulate de personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și instanțele arondate, în parte, ca rămase fără obiect, în raport cu Decizia președintelui Curții de Apel București nr. 160/06.03.2018 și, în parte, ca neîntemeiate, în raport de dispozițiile art. 38 alin. (4) și (6) din Legea nr. 153/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin Decizia nr. 290/2018, Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Curtea, pe de o parte, a reținut că stabilirea competenței facultative numai în privința judecării cererilor formulate de judecători a căror competență de soluționare revenea instanțelor de judecată la care judecătorii respectivi își desfășoară activitatea încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2). O asemenea soluție legislativă reduce aplicarea garanției imparțialității instanței de judecată, parte a dreptului la un proces echitabil, numai la situația antereferită, astfel încât aceasta nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, respectiv apărarea prestigiului și imparțialității justiției.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a statuat că permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Față de aceste împrejurări, având în vedere că în cauză, Curtea de Apel București are în litigiul pendinte o dublă calitate, respectiv calitatea de parte în procesul civil, pârâtă, și calitatea de instanță competentă să soluționeze cerere de chemare în judecată, Înalta Curte va stabili competența teritorială în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învecinată Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Curtea de Apel București, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN