ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel București, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei nr. 96 din 2 februarie 2018 a Președintelui Curții de Apel București privind reîncadrarea sa în funcție conform Legii nr. 153/2017; obligarea pârâtei Curtea de Apel București la emiterea unei decizii prin care să stabilească o încadrare a sa și un cuantum al venitului salarial brut astfel încât venitul salarial net cuvenit începând cu data de 1 ianuarie 2018 să fie egal cu cel care i se cuvenea la data de 31 decembrie 2017; obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial net cuvenit la data de 31 decembrie 2017 și cel efectiv încasat până la data soluționării irevocabile a cererii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de completare a cererii de chemare în judecată, depusă la dosarul cauzei la data de 25 iunie 2018, reclamanta a solicitat instanței, în prealabil pronunțării pe capetele de cerere formulate prin cererea introductivă de chemare în judecată, și modificarea în tot a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel București nr. 57 din 19 martie 2018 în sensul admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 96 din 2 februarie 2018.

Prin Sentința nr. 4157 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești, ca instanță de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționarea a cauzei, având ca obiect anulare act administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 8 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Ploiești - SCAF, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești, invocată de reclamantă.

A declinat competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ și fiscal de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel București, în favoarea Curții de Apel București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel București și a sesizat Înalta Curte cu soluționarea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești - SCAF pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești îl constituie problema instanței competente să soluționeze cererea formulată de reclamanta A. împotriva intimatei Curtea de Apel București.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 aprilie 2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, anularea Deciziei nr. 96 din 2 februarie 2018 a Președintelui Curții de Apel București privind reîncadrarea sa în funcție conform Legii nr. 153/2017, obligarea pârâtei Curtea de Apel București la emiterea unei decizii prin care să stabilească o încadrare a sa și un cuantum al venitului salarial brut astfel încât venitul salarial net cuvenit începând cu data de 1 ianuarie 2018 să fie egal cu cel care i se cuvenea la data de 31 decembrie 2017, obligarea pârâtei Curtea de Apel București la plata diferențelor salariale. Prin cererea de completare a cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat și modificarea în tot a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 57 din 19 martie 2018, în sensul admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 96 din 2 februarie 2018.

Dispozițiile art. 7 din Cap. VIII, Anexa nr. 5 din Legea nr. 153/2017 prevăd că "(1) prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.".

Având în vedere că pârâta din cauza pendinte este Curtea de Apel București, instanță învestită cu Înalta Curte apreciază întemeiate argumentele acestei instanțe pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei în discuție în favoarea altei instanțe, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, întrucât Curtea de Apel București are calitatea de pârâtă în dosarul pe care a fost învestită să-l soluționeze.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., care instituie o prorogare legală a competenței teritoriale, "(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. trebuie avute în vedere prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a stabilit că:

"dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.".

Curtea Constituțională a reținut că prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, și nu și la ipoteza la care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate, A constatat că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces, prin urmare dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Înalta Curte apreciază corectă argumentarea Curții de Apel București potrivit căreia, în raport de art. 127 C. proc. civ., această instanță (Curtea de Apel București) are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârâtă în procesul civil, cât și calitatea de instanță învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată, astfel că se impunea invocarea excepției de necompetență și declinarea de competență, în baza art. 132 rap. la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiile imparțialității justiției și dreptului la un proces echitabil, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și intimata Curtea de Apel București în favoarea Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM