ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 15.01.2020 sub nr. x/2020 debitorul Societatea A. S.A. a solicitat deschiderea procedurii de concordat preventiv și desemnarea în calitate de administrator concordator provizoriu a practicianului în insolvență B.

Prin încheierea pronunțată la data de 12.03.2020 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de administratorul concordatar provizoriu B., în baza art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a fost omologat Concordatul preventiv elaborat cu privire la debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., în baza art. 24 alin. (6) din lege, s-a luat act de confirmarea administratorului concordatar provizoriu B., în baza art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (1) din lege, de la data comunicării hotărârii de omologare, s-au suspendat, de drept, urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitoarei și curgerea prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanțelor acestora contra ei, cât și toate procedurile de executare silită, iar conform, art. 33 alin. (1) din lege, în cursul procedurii, debitoarea își desfășoară activitatea în limitele afacerii sale obișnuite, în condițiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de omologare a concordatului preventiv.

Prin încheierea de ședință din data de 03.07.2020, Curtea a suspendat judecata cererii de apel în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere acordul tuturor părților cu privire la suspendarea judecății.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 647 A din 9 aprilie 2021 a admis excepția perimării apelului și a constatat perimat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, împotriva încheierii pronunțate la data de 12.03.2020 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații B.., în calitate de administrator concordatar provizoriu al SOCIETĂȚII A. S.A. și SOCIETATEA A. S.A.

Împotriva acestei decizii DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea de perimare a fost pronunțata cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, având în vedere faptul că nici prin rezoluția instanței din 17.02.2021 și nici prin citația emisă pentru termenul din 09.04.2021, instanța nu a precizat motivul perimării, ci efectuarea de verificări cu privire la subzistența motivului suspendării.

În acest context susține că aceasta situație contravine dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, recurenta susține că hotărârea prin care s-a admis excepția perimării, invocată din oficiu, a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere faptul că, potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată.

După redare textului art. 416 C. proc. civ. și a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru intervenirea perimării, recurenta a prezentat demersurile și motivele pentru care procedura de agreare de către Comisia Europeana a modalității alternative de recuperare a ajutorului de stat, nu a fost finalizată.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, modificarea sentinței, iar pe cale de consecință menținerea suspendării soluționării apelului.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele B. și SOCIETATEA A. S.A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că hotărârea de perimare a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, având în vedere faptul că nici prin rezoluția instanței din 17.02.2021 și nici prin citația emisă pentru termenul din 09.04.2021, instanța nu a precizat motivul perimării, ci efectuarea de verificări cu privire la subzistența motivului suspendării.

Întreaga argumentare a recurentei va fi înlăturată.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 160 alin. (2) și alin. (2) C. proc. civ. prevăd:

"(1) Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citația sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată."

În cauză se constată că la termenul din data de 09.04.2021 Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a fost prezentă prin consilier juridic C. care a pus concluzii asupra excepției de perimare, aspect de natură a înlătura orice presupusă neregularitate cu privire la citarea părții în cauză.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Raportat la situația de fapt reținută de către instanța de judecată privind cursul judecății în recurs, se constată că în cauză s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Potrivit prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, ce nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea sa o facă, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și analizând condițiile suspendării din perspectiva intervenirii perimării a statuat în mod corect că termenul de perimare a fost împlinit.

Astfel, Înalta Curte constată că suspendarea judecății a produs efecte, atât timp cât părțile implicate în judecarea procesului, au stat în pasivitate fără a face demersurile necesare repunerii pe rol a cauzei, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere atitudinea procesuală a recurentei, care după pronunțarea încheierii de suspendare a cererii de apel, nu a formulat cerere de repunere pe rol, în mod legal și fondat a reținut instanța că în cauză a operat sancțiunea perimării.

Totodată, se apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut faptul că demersurile întreprinse la Comisia Europeană cu privire la oportunitatea desfășurării procedurii de concordat preventiv nu au fost finalizate anterior împlinirii termenului de perimare nu este de natură a o exonera pe apelantă de culpa în ceea ce privește lăsarea cauzei în nelucrare, și nici nu poate fi considerat un impediment în a stărui în judecată.

Astfel fiind, în mod corect a statuat instanța faptul că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părților motiv pentru care, Înalta Curte constată criticile recurentei nefondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru a interveni perimarea.

Nici susținerea referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil în procedura de soluționare a perimării nu va fi reținută, întrucât prin dispozițiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. referitoare la respectarea garanțiilor procesuale, legiuitorul a instituit un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, care se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, acestea nefiind aplicabile unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este excepția de perimare, procedură care nu se constituie într-o restrângere nejustificată a accesului liber la justiție și a dreptului la apărare al justițiabililor.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECTIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva deciziei civile nr. 647 A din 9 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.