ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1696/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 559/LM/AS din 11 iunie 2010, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Giurgiu, a dispus anularea deciziei din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu data de 23 martie 2010 sub imperiul dispozițiilor C. proc. civ. din 1865, motiv pentru care orice cale de atac, inclusiv revizuirea de față, îndreptată împotriva deciziilor pronunțate în recurs și contestație în anulare ar fi trebuit să fie întemeiate pe dispozițiile vechiului C. proc. civ., prin indicarea vreunuia din punctele de la art. 322 din cod.

La termenul din 10 septembrie 2013, după ce instanța a adus la cunoștință revizuentului dispozițiile art. 27 noul C. proc. civ. și i-a solicitat să precizeze dacă insistă în a-și întemeia cererea pe prevederile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ. sau daca înțelege să indice temeiul din vechiul C. proc. civ., revizuentul a învederat expres că înțelege ca litigiul să fie judecat în raport de prevederile cuprinse în noul C. proc. civ., respectiv art. 509 pct. 8. În aceste condiții, instanța, având în vedere prevederile art. 22 alin. (5) noul C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul nu poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii formulate a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 noul C. proc.

civ., și a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 328 vechiul C. proc. civ. În motivare, recurentul reproșează curții de apel că a încălcat rolul activ al instanței întrucât putea identifica temeiul juridic corect, art. 322 vechiul C. proc. civ. și judecă cererea în raport de descrierea situației de fapt, chiar dacă la termenul din 10 septembrie 2013 el a precizat expres că înțelege să se judece pe dispozițiile noului C. proc. civ. Consideră că, neavând studii juridice, este posibil să nu fi înțeles corect întrebările instanței.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5761/2/2013, la data de 20 ianuarie 2014. Înalta Curte, la termenul din 30 mai 2014, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilitățiii recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită [art. 328 alin. (1) C. proc. civ.]. În consecință, hotărârea dată asupra cererii de revizuire care are ca obiect o decizie a instanței de recurs este irevocabilă, așa încât ea nu mai poate fi atacată cu recurs.

Art. 328 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, cu excepția astfel pronunțate ar conduce la aceeași concluzie de inadmisibilitate a recursului, având în vedere ca dispozițiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ. păstrează condițiile generale de admisibilitate prevăzute de vechiul C. proc. civ. prin art. 322 pct. 7. În consecință, pentru considerentele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul I.I. împotriva deciziei nr. 4039 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2014.