ÎCCJ, Decizia nr. 44/2018

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 15 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (1) și alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fixându-se, totodată, termen pentru soluționarea cauzei pe fond la data de 19 ianuarie 2018.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în esență, a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 709/PI/19.11.2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2017 s-a admis propunerea formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe intimatul A. și, în baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a următoarelor bunuri: una bucată pușca mixtă alice/glonț marca x; una bucată pușcă cu glonț marca x, seria x, cal. 5,6 mm; 3 (trei) bucăți cartușe cu glonț, calibrul 6,5 x 57 mm și 8 (opt) bucăți cartușe cu glonț, calibrul 5,6 mm, toate aparținând intimatului A..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație numitul A., care a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2017*, acesta depunând, prin fax, și o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

La termenul din 15 decembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând, în cameră de consiliu, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, a constatat că este nefondată, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea 47/1992, republicată, a reținut că pentru admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

A constatat că, în cauză, au fost îndeplinite numai primele trei din condițiile menționate, nu și cea de-a patra condiție - legătura excepției cu soluționarea cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a relevat faptul că, pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, ci trebuie avut în vedere și ceea ce urmărește petiționarul prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, or, în speță, petiționarul nu a invocat o contradicție propriu-zisă, expresă, a celor două texte de lege cu dispozițiile constituționale, ci, în fapt, a dorit modificarea acestora, prin completarea lor de către instanța de contencios constituțional, împrejurarea ce excede competenței acesteia, fiind atributul puterii legislative.

Totodată, a mai reținut că autorul excepției de neconstituționalitate intenționează să obțină de la Curtea Constituțională o interpretare a sintagmei "bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală", aspect ce ține de atribuțiile instanțelor judecătorești și nu ale instanței de contencios constituțional.

Împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2017, contestatorul A., a formulat și depus, prin fax, la dosar, la 17 ianuarie 2018, un memoriu precizator în care, printre altele, a declarat recurs, solicitând a se proceda în consecință .

Cauza a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2018, sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, fiind fixat primul termen de judecată la 12 martie 2018.

La termenul fixat, recurentul contestator, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat, însă a fost reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului formulat arătând că, în cauză, încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale s-a pronunțat la 15 decembrie 2017, iar cererea de recurs a fost înregistrată abia la data de 23 ianuarie 2018, termenul de declarare a recursului fiind de 48 de ore și curge de la pronunțarea hotărârii atacate.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu au fost în detaliu redate în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului formulat de contestatorul A., excepție invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)"

Așadar, termenul pentru formularea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate este de 48 de ore și curge de la pronunțarea respectivei încheieri.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea, și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen."

Prin urmare, sancțiunea nerespectării termenelor constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut de lege.

În speță, se constată că prin încheierea din camera de consiliu de la 15 decembrie 2017 (zi de vineri), judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., cerere formulată de contestatorul A., prin apărătorul desemnat din oficiu. Deși nu s-a indicat ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârșitul zilei de vineri, când a fost pronunțată, la orele 24:00, și se împlinea peste 48 de ore la 17 decembrie 2017 orele 24:00 (chiar dacă era o zi de duminică), având în vedere că, în cazul termenelor pe ore, nu operează prorogarea acestora, aspect ce poate fi dedus și din modul în care este redactat art. 269 alin. (4) C. proc. pen.:

"Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează".

Contestatorul a depus la dosar, la 17 ianuarie 2018, prin fax, un memoriu, în susținerea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, memoriu în care, la pagina a 2 -a a menționat că nu i s-a comunicat nici până la acel moment motivarea încheierii de la termenul din 15.12.2017 și (...) " că în cazul în care se va respinge prezenta cerere de sesizare a Curții Constituționale, declar recurs față de eventuala încheierea de respingere, sens în care solicit a se lua în considerare și acest aspect și de a se proceda de către instanță, în consecință, în atare situație".

Or, declararea recursului abia în ziua de 17 ianuarie 2018 s-a făcut cu evidenta depășire a termenului de 48 de ore, nerespectarea acestui termen legal urmând a atrage respingerea căii de atac ca fiind tardiv formulată, neavând relevanță nici comunicarea sau necomunicarea hotărârii atacate, nici prezența sau absența contestatorului la pronunțarea încheierii recurate.

Față de considerentele mai sus relevate, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (1) și alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea din data de 15 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5491 alin. (1) și alin. (5) lit. b) C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea din data de 15 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.

GGC - MM