ÎCCJ, Decizia nr. 49/2018

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea S.C. A. Călărași împotriva Sentinței penale nr. 166/F din data de 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, obligând, totodată, apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166/F din data de 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Sentinței penale nr. 104/F din data de 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 104/F din data de 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta SC A. SRL împotriva încheierii din data de 11 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2015.

S-a reținut că, în susținerea contestației în anulare s-a invocat faptul că soluția pronunțată în cauză este rezultatul unei erori materiale (art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.), iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, analizând motivele de contestație în anulare prin prisma dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) - i) C. proc. pen., a apreciat că acestea nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și a considerat că în speță, contestatoarea nu poate invoca împrejurări care se circumscriu cazurilor prevăzute de C. proc. civ., având în vedere că dispozițiile procedurale arătate nu sunt incidente în materie penală decât în condițiile expres prevăzute de lege.

S-a mai reținut că fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate privi exclusiv hotărârile și se poate formula numai pentru cauzele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea SC A. SRL, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 octombrie 2017.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității apelului formulat, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a constatat că este întemeiată, reținând că prin hotărârea atacată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Sentinței penale nr. 104/F din data de 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, hotărâre care este definitivă și pentru care, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

S-a mai relevat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional, întrucât dispozițiile art. 129 din Constituție prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Totodată, s-a mai reținut că admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În speță, s-a constatat că SC A. SRL a formulat apel împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o contestație în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., este definitivă, fiind așadar exercitat în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 406/A din 22 noiembrie 2017 a formulat din nou apel contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAȘI la data de 15 ianuarie 2018, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 14 februarie 2018, sub nr. x/2018, fiind fixat prim termen de judecată la data de 12 martie 2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea căii de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAȘI a exercitat succesiv calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri (decizii) definitive, pronunțată tot în apel, nesusceptibilă de a mai face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, apelanta contestatoare SC A. SRL CĂLĂRAȘI a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil apelul declarat împotriva Deciziei penale nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelanta SC A. SRL CĂLĂRAȘI va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAȘI împotriva Deciziei penale nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM