ÎCCJ, Decizia nr. 40/2018

Asupra admisibilității căii de atac de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Penitenciarul Bistrița privind pe condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a reținut că la data de 19.10.2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea formulată de Penitenciarul Bistrița prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întrucât, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.. În acest sens, s-a solicitat a se aduce lămuriri dacă pe perioada executării pedepsei închisorii, condamnatul poate lua legătura cu fiica sa B. (parte vătămată în dosarul penal nr. x/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Prin încheierea din 26 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a calificat cererea formulată de Penitenciarul Bistrița ca fiind contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 155 din 30 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bistrița Năsăud a condamnat pe inculpatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 12 octombrie 2012 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții vătămate B., prin reprezentantul său legal, suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.030 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 500 RON a reprezentat onorariul avocatului din oficiu C., desemnată în faza de urmărire penală și în instanță pentru apărarea inculpatului și 150 RON a reprezentat onorariul avocatului din oficiu D. pentru apărarea intereselor părții vătămate minore.

Prin Decizia penală nr. 243/A/2013 din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva Sentinței penale nr. 155 din 30 octombrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului A..

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 12 octombrie 2012 și până în prezent.

Prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012 a fost admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 243/A din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori.

A casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 155 din 30 octombrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 și alin. (3) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 203 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 36 C. pen. alin. (1), cu referire la art. 5 C. pen.

A redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A dispus aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 12 octombrie 2012 la 17 aprilie 2014.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012 a fost admis recursul declarat de inculpatul A. și, printre altele, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen. pe o durată de 3 ani și s-a făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În acest context, analizând cererea Penitenciarului Bistrița, calificată de instanța de judecată ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că, de fapt, se solicită completarea dispozitivului deciziei penale mai sus menționate, în sensul de a se preciza dacă s-ar impune condamnatului A. și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. e) și f) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a reținut că, pentru ca pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi să poată fi pusă în executare este necesar ca instanța să precizeze exact în dispozitivul hotărârii care anumite drepturi urmează a fi interzise, aceasta trebuind, totodată, să menționeze care dintre drepturile prevăzute de lege îi sunt interzise condamnatului.

Prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a decis ca inculpatului A. să-i fie aplicate dispozițiile art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a constatat că pe calea contestației la executare nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, întrucât contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond; pe această cale putând fi invocate numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Împotriva Sentinței nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017, contestatorul A. a formulat cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 13 februarie 2018, sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 26 februarie 2018, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători examinând actele și lucrările dosarului apreciază inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, precum și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Totodată, potrivit C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în situația în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a contestației la executare aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar hotărârea prin care se soluționează este o hotărâre definitivă.

În cauza de față, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație la executare, respectiv Decizia nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală. Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., doar hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

Hotărârea prin care s-a soluționat contestația la executare (contestație întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) este o hotărâre definitivă, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac, aspect ce atrage inadmisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2018.

GGC - MM