ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 442/2023

Asupra cauzei de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 mai 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010.

În acest sens, contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună lămurirea Deciziei penale nr. 446/RC pronunțată la data de 10 decembrie 2018.

Astfel, a menționat că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, încălcându-se principiul legii penale mai favorabile. Totodată, a arătat că instanțele de apel și recurs în casație au aplicat trei agravante, ceea ce, în opinia sa, nu este permis într-un stat de drept.

A precizat că, după admiterea în principiu, instanța învestită cu judecarea recursului în casație, încălcând art. 6 parag. 1 din Convenție, fără o evaluare completă a chestiunii vinovăției sau nevinovăției, a încorporat motivele instanței de apel, fără să fi examinat în mod real problemele esențiale supuse, reluând concluziile instanței inferioare.

De asemenea, a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece s-au modificat elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, inclusiv a formei de vinovăție, fiind aplicabilă legea penală de dezincriminare; că instanța de recurs nu a lămurit toate motivele invocate în cererea de recurs în casație.

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., A. și C. împotriva Deciziei penale nr. 1100/A din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Contestatorul a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună lămurirea Deciziei penale nr. 446/RC pronunțată la data de 10 decembrie 2018, în Dosarul nr. x/2014, în ceea ce privește considerentele determinante ale soluției pronunțate, motivat de faptul că există o nelămurire cu privire la hotărâre și o împiedicare la executare.

Or, contestația la executare este acțiunea îndreptată contra executării pedepsei, iar nu contra hotărârii, aceasta conferindu-i natura juridică de sine stătătoare, neputând fi inclusă în categoria căilor de atac.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind, în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate).

Așadar, pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii. Or, decizia prin care s-a respins, ca nefondat, recursul în casație, deși este una cu caracter definitiv, nu este o hotărâre care se execută, astfel cum prevede art. 598 alin. (2) teza I-a din C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 227 din data de 16 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și că motivele invocate sunt similare în ambele contestații la executare formulate, respectiv în prezenta, cât și în cea anterioară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 446/RC din data de 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2023.

GGC - ED