ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 337/24.10.2022, Judecătoria Călărași, în baza art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia".

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 vechiul C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 14 din 21.02.2017 a Tribunalului Călărași (dosar nr. x/2016), definitivă prin neapelare la data de 08.03.2017 și pe cale de consecință a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare care nu se contopește cu pedeapsa mai sus aplicată urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa principală rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prev. de art. 64, alin. (1), lit. a), teza II-a și lit. b), vechiul C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 71 vechiul C. pen.

A luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1515 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de desfășurarea procesului penal, din care suma de 515 RON aferentă fazei de urmărire penală.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 409 din data de 9.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 337/24.10.2022 a Judecătoriei Călărași.

A fost desființată în parte hotărârea apelată și, rejudecând:

În baza art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 14/21.02.2017 a Tribunalului Călărași (definitivă prin neapelare la data de 8.03.2017) și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an și 4 luni aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prevederilor prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În fapt, s-a reținut că la data de la data de 6.08.2019, în jurul orei 12:15, inculpatul a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe bd. x din Călărași, jud. Călărași, iar după ce a oprit autovehiculul în dreptul blocului C16 a deschis portiera stânga față fără să se asigure și l-a acroșat astfel pe martorul B., care se deplasa pe bicicletă pe aceeași direcție de mers. După o scurtă discuție cu martorul B., inculpatul a plecat de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție. Martorul B. a încercat de asemenea să plece de la fața locului, dar nu a reușit să parcurgă decât o distanță scurtă, din cauza vătămărilor suferite și a sângerării. Persoanele prezente la locul incidentului au apelat serviciul de urgență 112, iar la fața locului s-au deplasat organele de poliție rutieră și un echipaj SMURD care a acordat îngrijiri medicale, ulterior B. fiind transportat la Spitalul Județean de Urgență Călărași pentru efectuarea de investigații medicale de specialitate. Organele de poliție rutieră au efectuat investigații la fața locului și au identificat conducătorul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, autor al accidentului rutier, în persoana inculpatului, după ce în prealabil au stabilit societatea pe numele căreia era înmatriculat autoturismul și au luat legătura telefonic cu soția inculpatului, martora C., căreia i-au comunicat să îl contacteze pe inculpat și să îi transmită să se prezinte la sediul organelor de poliție rutieră.

Inculpatul s-a prezentat la sediul organelor de poliție rutieră doar în urma unui apel primit de la soția sa, care i-a comunicat că este căutat de organele de poliție. În urma impactului, B. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 de zile de îngrijiri medicale.

III. Împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 9.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 10 aprilie 2023.

În concret, recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. (7) C. proc. pen., solicitând ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii atacate și în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen., ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. d) din C. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. d) din C. pen., deoarece pretinsa faptă nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege (intenție).

De altfel, instanța de apel a reținut că este îndeplinită prima condiție pentru reținerea incidenței dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. d) din C. pen., anume că victima a părăsit locul accidentului rutier, însă nu și cea de-a doua, de a anunța imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție, deoarece notificarea nu ar fi avut loc în cel mai scurt timp, iar prezentarea inculpatului A. în fața agenților din cadrul IPJ Călărași ar fi avut loc doar ca urmare a apelului telefonic prin care soția recurentului l-a anunțat cu privire la procedurile investigative.

Totodată, legiuitorul nu a avut în vedere comportamentul unor terțe persoane atunci când a reglementat ipoteza din cuprinsul art. 338 alin. (3) lit. d) din C. pen., ci doar pe cel al conducătorului de vehicul implicat în accident, care nu răspunde penal în situația în care anunță evenimentul la unitatea de politie. S-a menționat și că simpla absență a conducătorului vehiculului din zona coliziunii nu aduce atingere în mod automat valorilor sociale protejate și nu denotă o atitudine subiectivă a autorului de lezare intenționată a acestora.

IV. Prin încheierea din 13.09.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 9.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 13.09.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate din punctul de vedere al laturii obiective; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, faptul că evenimentul produs la data de 06.08.2019 nu constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât victima B. a părăsit locul faptei, iar inculpatul, conducătorul autovehiculului, a anunțat imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție. De asemenea, s-a invocat și faptul că infracțiunea nu a fost comisă cu vinovăția cerută de lege.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că în data de 06.08.2019, în jurul orei 12:15, numitul A., a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe str. x din mun. Călărași, și după ce a oprit autovehiculul în dreptul blocului C16, a deschis portiera stânga față fără să se asigure și a acroșat pe numitul B. care se deplasa în calitate de biciclist pe aceeași direcție de mers, conducătorul autoturismului x plecând de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție.

Instanța supremă, analizând motivele invocate de inculpat, apreciază că în realitate nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii, ci se contestă situația de fapt, respectiv că inculpatul a anunțat imediat evenimentul rutier la cea mai apropiată unitate de poliție.

Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuție stabilirea unei alte situații de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză. Practic, pentru a se ajunge la concluzia solicitată de inculpat, este necesară o reinterpretare a probelor cu privire la împrejurările în care a survenit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 338 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului:

Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 338 alin. (3) C. pen.:

Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când: (…)

d) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) C. pen., se constată că aceasta este o infracțiune de pericol care presupune existența unei premise, respectiv producerea unui accident, subiectul activ fiind reprezentat de conducătorul unui vehicul sau de instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere

Elementul material constă în părăsirea locului accidentului (aceasta putând consta într-o acțiune sau inacțiune), iar cerința esențială pentru întrunirea elementelor de tipicitate este ca părăsirea locului accidentului să se facă fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.

Înalta Curte constată că instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent, în data de 06.08.2019, în jurul orei 12:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe str. x din municipiul Călărași, și după ce a oprit autovehiculul în dreptul blocului C16, a deschis portiera stânga față fără să se asigure și a acroșat pe numitul B. care se deplasa în calitate de biciclist pe aceeași direcție de mers. Conducătorul autoturismului x a plecat de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție, iar victima a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 de zile de îngrijiri medicale.

În această ordine de idei, motivele invocate de recurentul-inculpat trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză. Aceasta, deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Or, analizând acțiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte reține că există situația premisă cerută de norma de incriminare, respectiv producerea unui accident, astfel cum aceasta este reglementat de dispozițiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, fiind îndeplinită și cerința subiectului activ, în cazul de față inculpatul A. având calitatea de conducător auto.

Astfel, se constată că inculpatul A., în calitate de conducător auto, a fost implicat într-un accidentul rutier, în sensul că după ce a oprit autovehiculul marca x Logan, cu numărul de înmatriculare x, în dreptul blocului C16, a deschis portiera stânga față fără să se asigure și a acroșat pe numitul B. care se deplasa în calitate de biciclist pe aceeași direcție de mers, acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește elementul material, din situația de fapt stabilită definitiv de instanța de apel, se constată că acesta este reprezentat de părăsirea locului accidentului, localizat pe str. x, în dreptul blocului C16 din municipiul Călărași, de către inculpatul A..

Nu în ultimul rând, se constată îndeplinită și cerința esențială a normei de incriminare, respectiv aceea că inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.

Așadar, în dezacord cu apărarea, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A. întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, art. 338 alin. (1) C. pen., fiind realizată corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.

Practic, se constată că, în realitate, recurentul nu invocă faptul că acțiunea sa nu este tipică, ci faptul că există o presupusă cauză justificativă specială, respectiv aceea reglementată de art. 338 alin. (3) lit. d) C. pen., conform căreia nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.

Or, această critică pentru a fi examinată presupune reanalizarea materialului probator și reinterpretarea situației de fapt, aspecte care nu sunt în căderea instanței de recurs în casație, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În calea extraordinară a recursului în casație, astfel cum s-a reliefat, nu se poate realiza o nouă analiză, o reapreciere a materialului probator pentru a se ajunge la concluzia că inculpatul-recurent nu a realizat unele dintre activitățile incriminate de art. 338 alin. (1) C. pen.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt reținută de instanțele care au soluționat fondul cauzei, recurentul A. nu a anunțat imediat, adică fără întârziere, evenimentul rutier la cea mai apropiată unitate de poliție, astfel cum cere norma incriminatoare.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că imediat după producerea accidentului, după o scurtă discuție cu martorul B., inculpatul a plecat de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție. Astfel, instanța de apel a reținut: Acesta a plecat de la locul faptei și nu a întreprins nicio măsură pentru anunțarea poliției despre accident (chiar dacă, susține el, avea telefonul defect, ar fi putut apela la orice persoană din zonă cerându-i să sune la poliție) și nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție decât când a aflat, în urma apelului telefonic primit de la soția sa, că este căutat de aceste organe.

Concluzionând sub acest aspect, Înalta Curte constată că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, este prevăzută de legea penală, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește critica vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate subiectivă, Înalta Curte constată că este nefondată, din acest punct de vedere inculpatul invocând în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Aceasta, deoarece, pe de o parte, hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate de natură obiectivă.

Iar pe de altă parte, în speță, recurentul-inculpat, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a contestat situația de fapt reținută definitiv de instanța de apel, apreciind că aceasta este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptelor pentru care a fost condamnat.

Or, în realitate, Înalta Curte reține că aspectele criticate de recurent nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus soluția de condamnare.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului A., care în data de 06.08.2019, în jurul orei 12:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din municipiul Călărași și, după ce a oprit autovehiculul în dreptul blocului C16, a deschis portiera stânga față fără să se asigure și a acroșat pe numitul B. care se deplasa în calitate de biciclist pe aceeași direcție de mers și care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 de zile de îngrijiri medicale, inculpatul plecând de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste motive, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 409/A din data de 09 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2023.