ÎCCJ, Decizia nr. 24/2018
ÎCCJ, Decizia nr. 24/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin Încheierea penală nr. 401/RC din 17 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul condamnat A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.
Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul condamnat împotriva Deciziei penale nr. 464/A din 23 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunța această hotărâre, cu referire la cererea de sesizare formulată, prima instanță a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul condamnat este accesorie unei căi de atac inadmisibile și, ca atare, nu întrunește condițiile legale prevăzute de lege pentru a fi admisibilă.
II. Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., conținută în dispozitivul deciziei penale anterior menționate, a declarat apel - recalificat ca fiind recurs - condamnatul A., susținând, în esență, că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei și, ca atare, cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă.
III. Examinând recursul declarat de recurentul condamnat A., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
În ceea ce privește primele două condiții, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite: excepțiile au fost invocate în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și au în vedere neconstituționalitatea unor texte în vigoare, din C. proc. pen.,.
O a treia condiție de admisibilitate impune ca dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să nu fi fost declarate neconstituționale.
Or, sub acest aspect, instanța de control judiciar constată că, prin decizia nr. 651/2017 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18 decembrie 2017, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) și ale) art. 439 alin. (4)1 din C. proc. pen.
Prin urmare, această condiție de neconstituționalitate nu este îndeplinită în cauză, ceea ce atrage, în mod firesc, inadmisibilitatea cererii de sesizare formulate de recurentul condamnat, dispozițiile legale criticate fiind declarate neconstituționale.
În consecință, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare ca prevederile ce fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. conținută în Încheierea nr. 401/RC din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 40 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. conținută în Încheierea nr. 401/RC din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM