ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2018

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 227/F din 23 decembrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 103 alin. (7) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, în Dosarul având număr de referință x/2013 SIEP, Sentința penală din 10 noiembrie 2010, nr. 431/2010 a Tribunalului Ordinar din Rieti, executivă din 20 septembrie 2013 privind persoana solicitată A.

În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare italiene.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În baza disp. art. 112 în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 11 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 195 din 16 noiembrie 2015 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 389 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați (fiind arestat începând cu data de 18 noiembrie 2014).

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor care justifică amânarea predării (liberare condiționată sau executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 11 luni închisoare, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Suma de 420 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați (av. B.).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 23 noiembrie 2016 autoritățile judiciare italiene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, au emis pe numele persoanei solicitate, A., mandatul european de arestare în Dosarul având număr de referință: x/2013 SIEP, reținând următoarele:

"În seara zilei de 18 februarie 2010, în Scandriglia, persoana solicitată l-a lovit cu un cuțit pe C., provocându-i o leziune penetrantă în abdomen.

Acesta a fost transportat la spital unde a fost supus unei intervenții chirurgicale cu rezultat pozitiv. În vederea comiterii acestei fapte, persoana solicitată a purtat un cuțit în afara propriei locuințe."

Persoana solicitată A. a fost condamnată la executarea unei pedepse de 7 ani, 4 luni și 11 zile închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de tentativă de omor și port ilegal de cuțit.

Având în vedere că faptele săvârșite sunt din cele ce dau naștere la predare, potrivit art. 96 pct. 14 și 16 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, totodată, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, Curtea constată că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Verificând mandatul european de arestare, curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, în Dosarul de referință x/2013 SIEP, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres și limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, astfel încât cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.

Prezentă în instanță, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare italiene.

Curtea de Apel Galați a reținut că potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate, curtea a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2014.

S-a reținut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, precum și datele personale ale persoanei solicitate care, deși se află pe teritoriul României, se află în executarea unei pedepse privative de libertate încă din anul 2014, urmând a o finaliza în anul 2023, este căsătorit, are copii, s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Prin urmare, s-a apreciat că motivul opțional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situație specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare rațiunile ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene pe numele persoanei solicitate A. și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităților judiciare italiene și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor care justifică amânarea predării (liberare condiționată sau executarea la termen a pedepsei de 8 ani și 11 luni închisoare, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

Împotriva Sentinței penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 17 aprilie 2018 sub nr. x/2016, fixându-se termen pentru soluționare la data 19 aprilie 2018.

În dezbateri, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția tardivității contestației de față, susținând că a fost formulată cu încălcarea termenului de 5 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Analizând contestația formulată de contestatorul condamnat A. prin prisma excepției tardivității invocată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificat prin Legea nr. 300/2013 "hotărârea prevăzută la art. 107, alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă".

Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că Sentința penală nr. 227/F, pronunțată la data de 23 decembrie 2016 de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori i-a fost comunicată contestatorului la data de 4 ianuarie 2017.

Contestația persoanei solicitate A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 17 aprilie 2018 și a fost formulată la data de 28 martie 2018, data plicului .

În speță, termenul pentru formularea contestației s-ar fi împlinit, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, la data de 29 decembrie 2016.

Consecința depășirii termenului atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen (art. 268 alin. (1) C. proc. pen.).

Așadar, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, având în vedere că sentința contestată a fost pronunțată la data de 23 decembrie 2016, dată de la care a început să curgă termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar contestația a fost formulată la data de 28 martie 2018, cu depășirea acestui termen, Înalta Curte constată întemeiată excepția tardivității invocată în cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - LM