ÎCCJ, Decizia nr. 304/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1685 din 17 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii cererii de revizuire - formulate de revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal -, invocate de instanță din oficiu și, în consecință, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent, ca tardivă.

Pentru pronunțarea soluției mai sus-menționate, instanța de revizuire a reținut considerentele redate în cele ce urmează.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și în cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Conform art. 511 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti potrivit pct. 8, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Așadar, textul legal precitat, instituie termenul de o lună, care, în cazul de față, curge de la data pronunțării Deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de care revizuentul își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată de revizuent la data de 18 mai 2020, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin urmare, a reținut instanța de revizuire, cererea de revizuire formulată în cauză este tardivă, astfel încât s-a făcut aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ., cererea fiind respinsă, ca tardiv formulată.

Față de considerentele redate în cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire a admis excepția tardivității invocată de instanță, din oficiu și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Împotriva hotărârii de la punctul 1 de mai sus, a formulat recurs revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, solicitând ca, în temeiul art. 513 alin. (6), art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 485 C. proc. civ., să se dispună: (i) admiterea recursului; (ii) să se constate faptul că excepția tardivității formulării cererii de revizuire este nefondată; (iii) în cazul rejudecării, să se dispună admiterea cererii de revizuire formulate și anularea, în parte, a Deciziei nr. 102/25.02.2020 din dosarul nr. x/2018, în ceea ce-l privește pe intimatul A., precum și respingerea capătului de cerere referitor la acoperirea compensației corespondente sporului de fidelitate; (iv) reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată acordate intimatului sus-menționat în cuantum de 150 de RON din recurs și restituirea sumei aferente către Inspectoratul de Politie Județean Botoșani.

Recurentul critică decizia pronunțată de instanța de revizuire pentru interpretarea greșită a textului legal ce reglementează întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac din cuprinsul Decretului nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și al Decretului nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României.

În temeiul actelor normative mai sus-menționate, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României, a fost instituită starea de urgență, perioadă în care, în ceea ce privește termenele pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, au fost în vigoare dispoziții derogatorii de la normele generale.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile."

De asemenea, alin. (7) și alin. (8) ale art. 42 din același act normativ prevăd:

"(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.

(8) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților."

Totodată, conform art. 63 alin. (12) din Decretul 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență."

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate cu situația de fapt reținută de instanța de revizuire la pronunțarea asupra cererii de revizuire - anume că ultima hotărâre a rămas definitivă la data de 25.02.2020, dată de la care curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire -, intervenirea stării de urgență de la data de 16.03.2020 până la data de 14.05.2020, precum și formularea, de către Inspectoraul de Poliție Județean Botoșani, a cererii de revizuire la 18.05.2020, în opinia recurentului, rezultă că nu a fost depășit termenul de formulare a cererii de revizuire. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor legale de mai sus, curgerea termenelor a fost întreruptă, iar de la data încetării stării de urgență a început să curgă un alt termen de decădere având aceeași durată, în interiorul căruia Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani a formulat cererea de revizuire.

În continuare, recurentul formulează apărări cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul admiterii recursului și al rejudecării cererii de revizuire.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți, prin care a fost respinsă, ca tardiv introdusă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că apărările formulate de recurent în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu, în realitate, motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Așa cum s-a arătat la punctul 1 de mai sus, prin hotărârea atacată, s-a reținut faptul că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire, instituie un termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în cazul de față curge de la data pronunțării Deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 a Curtii de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată de revizuent la data de 18 mai 2020, instanța de revizuire apreciind însă, în mod eronat, faptul că cererea ar fi fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Înalta Curte constată aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor speciale, derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 42 alin. (6) și alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020 pentru instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 212 din 16 martie 2020, precum și a dispozițiilor art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Astfel, potrivit:

- art. 42 alin. (6) și alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020:

"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. (7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență";

- art. 63 alin. (12) din Decretul 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență".

Prin urmare, față de dispozițiile legale precitate, rezultă faptul că termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri - respectiv data pronunțării Deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 a Curtii de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal -, termen care a început să curgă înaintea instituirii stării de urgență pe teritoriul României, a fost întrerupt la data de 16 martie 2020, data intrării în vigoare a dispozițiilor Decretului nr. 195/16.03.2020.

Întreruperea menționată anterior a luat sfârșit la data de 14.05.2020, ca urmare a încetării stării de urgență pe teritoriul României, la expirarea celor 30 de zile de prelungire a acesteia prin Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României. De la această dată a început să curgă un nou termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, față de dispozițiile legale derogatorii instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020 și prin Decretul nr. 240/14.04.2020, Înalta Curte reține că cererea de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, la data de 18 mai 2020, este introdusă cu respectarea termenului legal.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 1685 din 17 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 1685 din 17 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.