ÎCCJ, Decizia nr. 310/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, ca tardivă.

Pentru pronunțarea soluției mai sus-menționate, instanța de revizuire a reținut considerentele redate în cele ce urmează.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, revizuentul a invocat contrarietatea între Decizia civilă nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, și Decizia civilă nr. 775 din 29 octombrie 2019 pronunțată tot de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Instanța de revizuire a reținut, așadar, că ultima hotărâre rămasă definitivă este Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuent a fost înregistrată la instanță la data de 18 mai 2020 .

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ. - când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiași text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, instanța de revizuire a reținut că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este data pronunțării Deciziei civile nr. 89 de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv 24 februarie 2020, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-ar fi împlinit la data de 26 martie 2020.

În conformitate cu raționamentul anterior prezentat, instanța de revizuire a constatat că termenul de declarare a căii extraordinare de atac s-a împlinit la data de 26 martie 2020, astfel că formularea la data de 18 mai 2020 a cererii de revizuire a fost realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Având în vedere cele constatate, instanța de revizuire a respins, ca tardivă, cererea de revizuire.

Împotriva hotărârii de la punctul 1 de mai sus a formulat recurs revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, solicitând ca, în temeiul art. 513 alin. (6), art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 485 C. proc. civ., să se dispună: (i) admiterea recursului; (ii) să se constate faptul că excepția tardivității formulării cererii de revizuire este nefondată; (iii) în cazul rejudecării, să se dispună admiterea cererii de revizuire formulate și anularea, în parte, a Deciziei nr. 89/24.02.2020 din Dosarul nr. x/2018, în ceea ce-i privește pe intimații A., B., C., D., dat fiind că această din urmă hotărâre definitivă încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 775/29.10.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în ceea ce privește admiterea acțiunii cu privire la diferențele salariale reprezentate de compensația corespondentă sporului de fidelitate (20%); (iv) reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată acordate acestora și restituirea sumei rezultate.

Recurentul critică decizia pronunțată de instanța de revizuire pentru interpretarea greșită a textului legal ce reglementează întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac din cuprinsul Decretului nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și al Decretului nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României.

În temeiul actelor normative mai sus-menționate, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României, a fost instituită starea de urgență, perioadă în care, în ceea ce privește termenele pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, au fost în vigoare dispoziții derogatorii de la normele generale.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

De asemenea, alin. (7) și alin. (8) ale art. 42 din același act normativ prevăd:

"(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.

(8) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților."

Totodată, conform art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență."

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate cu situația de fapt reținută de instanța de revizuire la pronunțarea asupra cererii de revizuire - anume că ultima hotărâre a rămas definitivă la data de 24.02.2020, dată de la care curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire -, intervenirea stării de urgență de la data de 16.03.2020 până la data de 14.05.2020, precum și formularea, de către Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, a cererii de revizuire la 18.05.2020, în opinia recurentului, rezultă că nu a fost depășit termenul de formulare a cererii de revizuire. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor legale de mai sus, curgerea termenelor a fost întreruptă, iar de la data încetării stării de urgență a început să curgă un alt termen de decădere având aceeași durată, în interiorul căruia Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani a formulat cererea de revizuire.

În continuare, recurentul formulează apărări cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul admiterii recursului și al rejudecării cererii de revizuire.

De asemenea, recurentul arată că, deși în dispozitivul hotărârii atacate cu recurs se menționează că aceasta este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ. "(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători.", astfel că recursul ce formează obiectul prezentei cauze este formulat în mod legal, în conformitate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți, prin care a fost respinsă, ca tardiv introdusă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că apărările formulate de recurent în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu, în realitate, motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Așa cum s-a arătat la punctul 1 de mai sus, prin hotărârea atacată, s-a reținut faptul că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire, instituie un termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în cazul de față curge de la data pronunțării Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, dedusă judecății, a fost formulată de revizuent la data de 18 mai 2020, instanța de revizuire apreciind însă, în mod eronat, faptul că cererea ar fi fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care s-ar fi împlinit, în cauză, la 26 martie 2020.

Înalta Curte constată aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor speciale, derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 42 alin. (6) și alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020 pentru instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, precum și a dispozițiilor art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 311 din 14 aprilie 2020,.

Astfel, potrivit:

- art. 42 alin. (6) și alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020:

"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. (7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență"

- art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență".

Prin urmare, față de dispozițiile legale precitate, rezultă faptul că termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri - respectiv data pronunțării Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, -, termen care a început să curgă înaintea instituirii stării de urgență pe teritoriul României, a fost întrerupt la data de 16 martie 2020, data intrării în vigoare a dispozițiilor Decretului nr. 195/16.03.2020.

Întreruperea menționată anterior a luat sfârșit la data de 14.05.2020, ca urmare a încetării stării de urgență pe teritoriul României, la expirarea celor 30 de zile de prelungire a acesteia prin Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României. De la această dată a început să curgă un nou termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, față de dispozițiile legale derogatorii instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020 și prin Decretul nr. 240/14.04.2020, Înalta Curte reține că cererea de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, la data de 18 mai 2020, este introdusă cu respectarea termenului legal.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva Deciziei nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED