ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani obligarea pârâtului la:

Prin sentința nr. 106 din 12 martie 2019, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului materiale la acțiune, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.

A obligat pârâtul IPJ Botoșani la plata pentru reclamanți, începând cu data de 09.04.2015, a diferențelor salariale, rezultate din aplicarea art. 1 alin. (5).1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, calculate la nivelul de salarizare aflat in plată pentru funcții similare existente în cadrul instituției, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va calcula și dobândă legală, de la data exigibilității drepturilor salariale și până la achitarea efectivă a acestora.

Prin sentința nr. 396 din 9 octombrie 2019, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de lămurire dispozitiv și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 106/12.03.2019, privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani în sensul admiterii în parte a acțiunii cu privire la diferențele salariale reprezentate de compensația corespondentă sporului de fidelitate (20%) și salariului de merit (20%) și a respingerii, în rest, cu privire la acordarea sporului de pericol deosebit.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. și de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, împotriva sentinței nr. 106 din 12 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a fost obligat recurentul pârât să plătească fiecărui recurent reclamant câte 150 RON, cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 08.06.2018, sub nr. x/2018 reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România "O." - pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, a solicitat următoarele:

Prin sentința nr. 26 din 23 ianuarie 2019 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române.

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române București, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

A respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant/excepția lipsei calității procesuale active.

A respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții încadrați în MAI începând cu data de 01.01.2016.

A admis în parte acțiunea completată/modificată, formulată de reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România "O.", pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.

A obligat pârâtul IPJ Botoșani să acorde/să achite celorlalți reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 și, respectiv, de 17.07.2015, diferența salarială rezultată din aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5).1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu reținerea salariilor de funcție acordate la momentul respectiv pentru funcții similare celor deținute de petenți, salarii ce includeau și compensația corespondentă sporului de fidelitate, după cum urmează: în procent de 5% - pentru reclamanții având funcția de ofițer principal III; în procent de 15% - pentru reclamanții având funcția de ofițer specialist III; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de ofițer specialist II; în procent de 15% - pentru reclamanții având funcția de ofițer principal II; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de agent I; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de agent II; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de agent III; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de agent IV; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de agent principal; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de ajutor șef de post; în procent de 20% - pentru reclamanții având funcția de șef de post.

A obligat pârâtul și la calculul/plata dobânzii aferente diferențelor salariale menționate, începând cu data de 09.04.2015/17.07.2015.

A obligat pârâtul la plata sumei de 1030 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani și recurs incident, reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România "O.", criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca inadmisibil recursul incident formulat de reclamanții pentru care s-a respins la instanța de fond acțiunea, împotriva sentinței nr. 26 din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2018 și a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani și recursul incident formulat de reclamanții pentru care s-a admis la fond acțiunea, împotriva sentinței nr. 26 din 23 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2018, intimat fiind pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Împotriva deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Curții de apel Suceava, sub nr. x/2020.

Motivul pentru care solicită revizuirea deciziei Curții de Apel Suceava nr. 102/2020 și implicit anularea în parte a acesteia fiind faptul că această hotărâre definitivă încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei 89/24.02.2020, pronunțată în dosarul x/2018, în ceea ce privește admiterea acțiunii cu privire la diferențele salariale reprezentate de compensația corespondentă sporului de fidelitate (20 %) solicitate de intimatul L., obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul în care a fost pronunțată Decizia cu nr. 102/25.02.2020 fiind parțial identic cu obiectul cererii din dosarul x/2018 (în sensul în care în ambele cauze s-a solicitat și s-a acordat compensația corespondentă sporului de fidelitate - 20 %), Decizia 89 fiind definitivă la data de 24.02.2020. Faptul că recurentul-reclamant a promovat o altă acțiune cu obiect similar nu poate conduce la obținerea unei hotărâri definitive cu referire la același drept care a făcut obiectul unei acțiuni în instanță, fără a interveni autoritatea de lucru judecat.

În subsidiar, revizuentul solicită și reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată acordate recurentului-reclamant L. în cuantum de 150 de RON din recurs și restituirea sumei aferente către I.P.J. Botoșani.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia nr. 554 din data de 23 septembrie 2020 pronunță de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus declinarea soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia nr. 1685 din 17 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția tardivității și respinsă cererea de revizuire ca tardiv formulată iar prin decizia civilă nr. 304 din 4 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a fost admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva acestei decizii și trimisă cauza spre rejudecare.

II. Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma aspectelor invocate în susținerea acesteia precum și a prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea formulată este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Așadar, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, de cauză și de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile sa fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini în care nu există identitate de părți.

Revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, prin care instanța s-a pronunțat asupra aceluiași drept dedus judecății, în ceea ce îl privește pe intimatul L..

Examinând decizia anterior menționată, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 26 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a reținut față de precizările reclamantului Sindicatul Polițiștilor din România "O." că acțiunea din cauză este formulată în numele/pentru membrii de sindicat indicați în tabelul îndosariat din care se exclud anumiți reclamanți printre care și L., pentru care reclamantul a învedera lipsa mandatului cerut de lege.

Prin urmare, în speță nu este îndeplinită condiția identității de părți cerută de lege ca o condiție obligatorie de admisibilitate a cererii de revizuire.

Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică, ci de nemulțumirea acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Or, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. permite instanței de control judiciar doar să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate anterior, în reglementarea acestui motiv de revizuire legiuitorul având în vedere hotărâri ireconciliabile, imposibil de executat simultan, aspect ce nu se verifică în speța de față în care cele două hotărâri judecătorești nu privesc aceleași părți.

Față de considerentele expuse, constatând că în speță nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 513 din același act normativ Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.