ÎCCJ, Decizia nr. 188/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 228 din 6 noiembrie 2018 (Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava), Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca inadmisibile, recursurile formulate de reclamanta A. și de intervenientul în interesul reclamantei B. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 28 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2016 și a sentințelor civile nr. 1217 din 4 aprilie 2017, nr. 1476 din 2 mai 2017 și a încheierii nr. 1033 din 31 mai 2017, pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2016, precum și recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 3 septembrie 2018.

Împotriva Deciziei nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava, reclamanta A. și intervenientul în interesul reclamantei B. au formulat contestații în anulare, înregistrate pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 59 din 6 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de reclamanta A. și de intervenientul în interesul reclamantei B..

Împotriva deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 187 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 290 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 290 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 426 din 21 noiembrie 2019 (Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava), Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2019. Analizând contestația în anulare, Curtea de Apel Suceava a reținut că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., iar pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2019, când a fost pronunțată decizia contestată, respectiv Decizia nr. 290/2019, contestatoarea a primit personal citația, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar, procedura fiind legal îndeplinită.

Împotriva Deciziei nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta A. a susținut că, prin Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, s-a respins acțiunea persoanei A. (CNP 13 cifre), iar, prin Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava, s-a respins acțiunea persoanei fictive A. (CNP 14 cifre), a doua decizie încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii, motiv pentru care a solicitat admiterea revizuirii și anularea celei din urmă decizii, respectiv Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava.

La 16 decembrie 2019, revizuenta A. a depus motivele cererii de revizuire în care a arătat următoarele: în Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat; Deciziile nr. 228/2018 și nr. 426/2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Suceava, îndeplinesc condiția triplei identități de părți, obiect și cauză; ambele litigii privesc aceleași părți, au același obiect, respectiv constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. x/2007 și nr. y/2007, și aceeași cauză; a sesizat instanța, ca urmare a faptului că intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a emis două titluri de proprietate, nr. 1878/2007, pentru titulara C., și nr. 1879/2007, pentru titularul D., ai căror titulari erau decedați, fără să fie trecuți la titulari și moștenitorii acestora, așa cum prevede art. 13 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; intimata Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor i-a înmânat cele două acte de proprietate pentru că erau întocmite la poziția sa - curți construcții, nr. casă 474 - însă nu poate intabula terenul, deoarece terenul din titlul nr. 1878/2007, emis pentru C., se suprapune cu terenul său curți-construcții, imobilele sale fiind construite în anul 1982, în urma cumpărării terenului de la CAP Grănicești; terenurile trecute în cele două titluri de proprietate (nr. 1878/2007 și nr. 1879/2007) sunt moștenire prin schimbare de amplasament; tripla identitate de părți, obiect și cauză reiese și din dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, în care, prin încheierea din camera consiliu nr. 77 din 7 octombrie 2019, s-au admis cererile de abținere ale mai multor judecători care au soluționat cauza și au pronunțat Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava. Din încheierea menționată reiese că dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, în care a fost pronunțată Decizia atacată cu revizuire nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, are aceleași părți, obiect și cauză, ca și dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Suceava în care a fost pronunțată Decizia nr. 228/2018.

Față de prevederile art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava îi este mai favorabilă, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire cu privire la Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, anularea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin memoriul depus la 19 decembrie 2019, revizuenta a susținut că Decizia nr. 426/2019 și Decizia nr. 228/2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, sunt identice, au aceleași părți, obiect și cauză.

Prin Decizia nr. 1342 din 1 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 430 și 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava.

Astfel, prin Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile formulate de reclamanta A. și de intervenientul în interesul reclamantei, B., împotriva deciziei civile nr. 1576 din 28 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr. x/2016) și a sentințelor civile nr. 1217 din 4 aprilie 2017, nr. 1476 din 2 mai 2017, precum și a încheierii nr. 1033 din 31 mai 2017 ale Judecătoriei Rădăuți, date în dosarul nr. x/2016, precum și recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 3 septembrie 2018, intimați fiind intervenientul în interesul reclamantei E. și pârâtele Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Grănicești și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.

În aceste condiții, Curtea de Apel Suceava, raportat la dispozițiile art. 457 C. proc. civ., care dispun că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, a constatat că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, este întemeiată și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile, ca inadmisibile.

În cea de-a doua cauză, prin Decizia nr. 426/2019 a Curții de Apel Suceava, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 290 din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 187 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2019, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 290/2019, procedura de citare a fost legal îndeplinită, contestatoarea primind personal citația, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar. Totodată, s-a reținut că lipsa mențiunilor prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., respectiv numele tuturor părților potrivnice sau obiectul cererii, nu atrage nulitatea procedurii de citare, iar contestatoarea nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite prin lipsa acestor mențiuni și care să nu fi putut fi altfel înlăturată decât prin anularea procedurii de citare, pentru a opera nulitatea în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată că aceste hotărâri nu cuprind dezlegări cu privire la fondul litigiului.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situație nu poate exista în speță, în raport de soluțiile conținute de cele două decizii pretins aflate în contradicție.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta-revizuentă susține, în esență, că instanța de revizuire, subsumat motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a analizat Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava și decizia civilă nr. 426 din 21 ianuarie 2020, care este străină de natura cauzei, întrucât nu există la dosarul cauzei, prin cererea de revizuire fiind atacată Decizia nr. 426 din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava.

II. Derularea procedurii judiciare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 10 octombrie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a dispus comunicare acestuia către părți.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.

III. Considerentele instanței de recurs

Analizând criticile din recurs, în raport cu dispozițiile incidente și circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile formulate de recurenta-revizuentă în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi primite.

În cuprinsul cererii de revizuire, se menționează expres, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faptul că hotărârile potrivnice sunt Decizia nr. 426 din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 și Decizia nr. 228/2018 a Curții de Apel Suceava.

Este adevărat că, în considerentele deciziei date în revizuire, în două rânduri este menționată în mod eronat data deciziei civile nr. 426, ca fiind 21 ianuarie 2020, în loc de 21 noiembrie 2020.

Însă, eroarea menționată de recurenta-revizuentă nu poate fi îndreptată pe calea recursului, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 445 C. proc. civ., conform cărora "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a reținut întemeiat că, în condițiile în care, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, în circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse la pct. I.1 și 3 din prezenta decizie, nu sunt îndeplinite cerințele menționate, întrucât hotărârile potrivnice în opinia revizuentei nu cuprind dezlegări cu privire la fondul litigiului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1342 din 1 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2021.