ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 24.08.2017 sub nr. x/2017 contestatoarele A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 137/25.07.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă. 2. Decizia pronunțată de Tribunalul Suceava Prin Decizia nr. 76 din 7 noiembrie 2017 Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 137/25.07.2017, ca nefondată. 3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava Prin Decizia nr. 80 din 19 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondată, excepția nulității actelor de procedură efectuate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2017.

A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A., prin mandatar C., împotriva Deciziei civile nr. 76 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosar nr. x/2017. 4. Calea de atac formulată în cauză Împotriva Deciziei nr. 80 din 19 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a formulat recurs contestatoarea A., prin mandatar C.. Prin cererea de recurs aceasta arată că înțelege să atace cu recurs "respingerea implicită" a solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticii formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. prin mandatar C. este lipsit de obiect pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cererea de recurs formulată de contestatoarea A. prin mandatar C. vizează "respingerea implicită" a solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Se reține, din actele dosarului, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României, a fost formulată de contestatoare prin concluziile scrise depuse la Curtea de Apel Suceava la data de 18 februarie 2019, după rămânerea în pronunțare asupra recursului la termenul din 5 februarie 2019, când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra recursului la data de 19 februarie 2019. Prin Decizia nr. 80 din 19 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondată, excepția nulității actelor de procedură efectuate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2017 și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A., prin mandatar C., împotriva Deciziei civile nr. 76 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosar nr. x/2017.

Astfel, prin decizia atacată nu a fost soluționată o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru că o atare cerere a fost inserată de contestatoare în cuprinsul concluziilor scrise ce au fost depuse ulterior reținerii cauzei spre soluționare (mai precis în cadrul termenului de amânare a pronunțării) și, față de prevederile art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 394 C. proc. civ., ea nu putea constitui un act procedural apt a învesti instanța cu soluționarea respectivului incident procedural. Or, exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs în ceea ce privește legalitatea hotărârii atacate impune în mod necesar existența unei soluții referitoare la o cerere formulată cu respectarea cerințelor legii.

Astfel, cererea de recurs trebuie să vizeze soluția concret dată de instanță asupra cererii prin care a fost legal sesizată, și nu o "respingere implicită" cum susține contestatoarea că s-ar regăsi în decizia recurată. Potrivit prevederilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ. recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere că cererea de recurs pendinte nu respectă menționatele dispoziții procedurale, întrucât cererea de recurs formulată de contestatoare nu vizează o soluție prin care instanța să se fi pronunțat asupra unei cereri apte a determina o judecată referitoare la sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte urmează să respingă, ca lipsit de obiect, recursul declarat de contestatoarea A. prin mandatar C. împotriva Deciziei nr. 80 din data de 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca lipsit de obiect, recursul declarat de contestatoarea A. prin mandatar C. împotriva Deciziei nr. 80 din data de 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020. GGC - GV