ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2019

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 17 martie 2015, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - prin Sucursala Suceava și C. - prin Sucursala Suceava, pronunțarea unei hotărâri prin care: 1) să se constate nulitatea absolută și să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Contractul de Facilitate de Credit și de Garanție nr. 107961/18.09.2008, menționate în art. 5.1 lit. c) privind comisionul de administrare; 2) să se constate nulitatea absolută și să dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Actul Adițional nr. 1 din data de 25.02.2011 la Contractul de Facilitate de Credit și de Garanție nr. 107961/18.09.2008, menționate în art. 5.1 lit. f) referitor la comisionul aferent serviciilor suplimentare; 3) urmare a înlăturării clauzelor abuzive indicate, să se dispună obligarea Băncii pârâte la restituirea tuturor sumelor reținute în baza clauzelor arătate, precum și a dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, respectiv potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aferente începând cu data achitării acestora si până la executarea efectivă a hotărârii; 4) să fie obligată pârâta să modifice contractul sus menționat, cu actul adițional aferent în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; 5) să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B..

S-a admis, în parte, cererea având ca obiect "restabilire echilibru contractual" formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - prin Sucursala Suceava și C. - prin Sucursala Suceava.

S-a constatat existența clauzei abuzive cuprinse în art. V pct. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009.

A fost obligată pârâta B. S.A. la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009 începând cu data de 26.10.2009 până la data de 25.02.2011 (data încheierii actului adițional nr. x din data de 25.02.2011).

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare încasat în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009), calculată de la data plății și până la data achitării efective a debitului.

A fost obligată pârâta C. la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009 începând cu data de 25.02.2011 (data încheierii actului adițional nr. x din data de 25.02.2011) și până la momentul rămânerii definitive a prezentei.

A fost obligată pârâta C. la plata către reclamant a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare încasat în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009), calculată de la data plății și până la data achitării efective a debitului.

S-a respins cererea de constatare a existenței clauzei abuzive inserate în art. V pct. 5 lit. f) din actul adițional nr. x din data de 25.02.2011 la contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 107961 din data de 18.09.2009, ca nefondată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 28 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Suceava a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 formulată de petentele B. S.A. și C., în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4064 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2015 fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, formulată de petentele B. S.A. și C..

Împotriva sentinței civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, dar și a încheierii din 28 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Suceava, pârâtele B. S.A. și C. au formulat cereri de apel.

Reclamantul A. a formulat apel incident împotriva sentinței civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava.

B. S.A. și C. au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 4064 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2015, iar prin încheierea pronunțată la 26 aprilie 2017, Tribunalul Suceava a dispus conexarea la dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtele B. S.A. și C. împotriva sentinței civile nr. 5393 din 16.11.2015 și a încheierii de ședință din 18.10.2016, pronunțate de Judecătoria Suceava, în dosarul x/2015, precum și împotriva sentinței civile 4064 din 1.11.2016 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul x/2015

Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., B. S.A. și C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Suceava, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Suceava, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentele-pârâte S.C. C.. și S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2019.