ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de recurs de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 24.10.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele SC C.. prin mandatar SC D. SA București ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să constate că art. III, referitor la art. 5.1 lit. c) din actul adițional nr. x/01.06.2012 la contractul de credit x/14.05.2008, privind comisionul de administrare credit conține clauze abuzive; să constate că art. III, referitor la art. 5.1 lit. f) din actul adițional nr. x/01.06.2012, privind comisionul lunar de reeșalonare conține clauze abuzive; să constate nulitate absolută și să oblige la eliminarea clauzelor; să oblige la restituirea comisionului de administrare și a comisionului de reeșalonare încasat; să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, de la data plății. Cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1636 pronunțată la data de 21 aprilie 2017, Judecătoria Suceava a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C.. A constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzei art. III referitor la art. 5.1 lit. c) din Actul adițional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 106324/14.05.2008 privind comisionul de administrare de 0,15% lunar, aplicat la valoarea soldului creditului începând cu scadența din data de 01.07.2013 inclusiv și până la data rambursării integrale a creditului. A constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzei art. III referitor la art. 5.1 lit. f) din Actul adițional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 106324/14.05.2008 privind comisionul de reeșalonare a creditului de 0,85% p.a. aplicat la soldul creditului și perceput lunar împreună cu rata, începând cu scadența din data de 01.07.2013. A obligat pârâta la modificarea Actului adițional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 106324/14.05.2008 în sensul eliminării clauzelor abuzive. A obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamanților a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare și de reeșalonare, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, începând cu data de 01.07.2013 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum și la plata dobânzii legale aferente acestora calculate de la data încasării și până la data restituirii efective. A obligat pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta C..
Prin Decizia civilă nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a fost respins apelul formulat apelanta C., împotriva Sentinței nr. 1636 din data de 21.04.2017 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2016, intimați fiind reclamanții A. și B., ca neîntemeiat. A fost obligată apelanta la plata către intimați a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă SC C. - prin mandatar SC D. SA
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, instanță care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ. "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Suceava este Curtea de Apel Suceava rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă SC C. - prin mandatar SC D. SA împotriva Deciziei civile nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.