ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2019

Asupra recursului civil de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 17.03.2017, în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Vatra Dornei a admis cererea formulată de B.E.J. A. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 345/30.01.2014 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1237/20.06.2014 a Tribunalului Suceava, pentru achitarea sumei de 4.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, debitoare fiind B. și C.. Instanța a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege.

Prin încheierea din data de 03.04.2017 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petenta B. împotriva președintelui completului de judecată C4, judecător D.

Prin Decizia civilă nr. 137/25 iulie 2017 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția inadmisibilității recursului și s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentele B. și C., prin mandatar B. împotriva încheierilor din data de 03.04.2017 și din 17.03.2017 ale Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin Decizia civilă nr. 76 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele B. și C., prin mandatar B., împotriva Deciziei civile nr. 137/25.07.2017, în contradictoriu cu intimații B.N.P. E. și BEJ A., pentru creditor BNP E.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 80/19 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția nulității actelor de procedură efectuate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2017 și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea B., prin mandatar F. împotriva Deciziei civile nr. 76 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

La data de 21.02.2019, pe rolul Curții de Apel Suceava a fost înregistrată, sub nr. x/2019, cererea de revizuire formulată de B., prin mandatar F. împotriva Deciziei nr. 80/19 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

În Dosarul nr. x/2019, revizuenta, prin mandatar, a invocat, la data de 08.04.2019, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (4) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 16 mai 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuenta B., prin mandatar F. susținând că, în mod eronat, a fost respinsă solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor legale menționate, de vreme ce argumentele prezentate demonstrează legătura cu cauza ce se impune a fi soluționată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Verificând legalitatea și temeinicia soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, având în vedere considerentele care succed:

Pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992: (a) excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj constituțional; (b) excepția să fie ridicată cu privire la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; (c) dispozițiile ce formează obiectul excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (d) excepția să fie ridicată de una dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial ori de procuror, în cauzele la care acesta participă; (e) excepția să nu fie invocată cu privire la dispoziții constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cauză, raportat la circumstanțele cauzei, solicitarea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor de lege sus evocate, deși îndeplinește condițiile menționate la pct. a), b), d) și e), solicitarea nu întrunește și exigența referitoare la existența unei legături între excepția invocată și soluționarea litigiului cu care instanța a fost învestită și în fața căreia a fost ridicată respectiva excepție.

Chestiunea de drept supusă dezlegării în cadrul prezentului recurs vizează îndeplinirea condiției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Analiza îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate nu se realizează in abstracto ori în raport cu orice fel de tangență cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci prin prisma identificării acelor elemente care demonstrează legătura de dependență între dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate și soluționarea litigiului în fond.

În ceea ce privește solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 508 alin. (4) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acestea au fost invocate în cadrul unui dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 80/19.02.2019 a Curții de Apel Suceava, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Or, textele legale pretins a fi contrare dispozițiilor constituționale se referă la reglementarea căii de atac care poate fi formulată împotriva hotărârii date în contestație în anulare.

Așa fiind, raportat la carul procesual cu care instanța a fost învestită, în mod corect, prin hotărârea recurată, s-a reținut că dispozițiile art. 508 alin. (4) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea Dosarului nr. x/2019, având ca obiect revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, nefiind întrunită una dintre condițiile de admisibilitate, reglementate de art. 29, alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, și anume legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, urmând ca recursul declarat de revizuenta B., prin mandatar F. a fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta B., prin mandatar F. împotriva încheierii din 16 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - NN