ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 260/RC din 21 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 476 din 18 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, fiind obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că recurentul A. a formulat cerere de recurs în casație împotriva Încheierii penale nr. 476 din 18.05.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația aceluiași petent împotriva Încheierii nr. 30 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația petentului formulată împotriva Încheierii nr. 38 din 13.02.2018 a Tribunalului Suceava, prin care de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația petentului A. formulată împotriva unei încheieri definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei.

Astfel, s-a constatat că Încheierea penală recurată - nr. 476 din 18.05.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, - nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recurs în casație, hotărârea atacată nefiind una prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin pronunțarea unei soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În consecință, reținându-se că în cauză recurentul A. a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri care nu se încadrează în sfera celor vizate de legislația în materie, s-a constatat că prezenta cerere de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., sens în care Înalta Curte a dispus respingerea cererii de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 476 din 18 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

*****

Împotriva acestei soluții, petentul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.09.2019, fiind inițial repartizată Completului 6 de doi judecători, care prin încheierea de ședință din data de 07.11.2019, constatându-se că prin cererea scrisă formulată de petentul A. acesta a formulat apel împotriva Încheierii nr. 260/RC din 21 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, iar dosarul a fost înregistrat, pe cale administrativă, ca și contestație, fiind repartizat unui complet compus din doi judecători, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea apelului declarat de apelantul A. în vederea repartizării aleatorii.

Astfel, conform rezoluției din data de 08.11.2029, în cauză a fost stabilit termen de judecată la data de 17.01.2020, cu citarea apelantului.

Examinând cauza prin prisma excepției vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Încheierea nr. 260/RC din 21 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 476 din 18 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

Așadar, prin încheierea penală apelată, Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 440 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6, art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Prin urmare, o atare hotărâre, cum este cea pronunțată în cauză împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de a atac, potrivit legii, este definitivă, legea neprevăzând vreo cale de atac ordinară sau extraordinară ce ar putea fi exercitată împotriva sa.

Or, o cale de atac nu poate exista în afara legii. Această regulă are valoare de principiu constituțional. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Așadar, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul apelului de față, petentul A. a formulat prezenta cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare și, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul declarat de apelantul petent A. împotriva Încheierii nr. 260/RC din 21 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul petent A. împotriva Încheierii nr. 260/RC din 21 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN