ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 915/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 145/F din 19 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale.

Totodată, în baza art. 74 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent întrucât textele de lege criticate (art. 80 C. proc. pen., art. 81 C. proc. pen., art. 91 C. proc. pen., art. 93 C. proc. pen., art. 367 alin. (9) C. proc. pen., art. 257 - art. 264 C. proc. pen., art. 341 C. proc. pen., art. 347 C. proc. pen., art. 408 C. proc. pen., art. 425 C. proc. pen., art. 351 alin. (2) C. proc. pen., art. 3 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ., art. 6 alin. (1) C. proc. civ., art. 8 C. proc. civ., art. 13 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 80 alin. (1) C. proc. civ., art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. proc. civ., art. 153 - art. 173 C. proc. civ., art. 197 C. proc. civ., art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992) nu au legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește cererea de strămutare, Curtea a apreciat că, față de motivele invocate și de prevederile legale aplicabile, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 71 C. proc. pen., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei nr. 2760/62/2021 aflată pe rolul Tribunalului Brașov.

Astfel, s-a arătat că aspectele invocate de petent în susținerea cererii, vizând prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 3 miliarde de euro de către angajații A.N.A.F., nesoluționarea denunțului său de parchetul competent și necitarea sa în fața procurorului ierarhic superior nu se încadrează în cauzele de strămutare reglementate de art. 71 C. proc. pen. și nici nu sunt de natură a conduce, în mod rezonabil, la suspiciunea unei lipse de imparțialitate a judecătorilor Tribunalului Brașov cu prilejul soluționării dosarului a cărui strămutare se solicită.

La data de 20 octombrie 2021, împotriva dispoziției din cuprinsul Sentinței penale nr. 145/F din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov privind respingerea cererii de strămutare petentul A. a declarat o cale de atac intitulată "contestație/apel/recurs - prima cale admisibilă", considerând că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor "art. 17 și celelalte" din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, "art. 30 și celelalte" din Declarația universală a drepturilor omului, "art. 2 alin. (1), alin. (2) și celelalte" din Constituția României, precum și a altor prevederi din C. proc. civ. și C. proc. pen. În cuprinsul sesizării, petentul a formulat mai multe cereri cu titlu prealabil, respectiv de recuzare a judecătorilor, a procurorului și a grefierului de ședință, de amânare a cauzei pentru vicii de procedură, de asigurare a unui apărător din oficiu, o cerere de îndreptare a unor erori materiale strecurate în sistemul informatic Ecris, pe portalul instanței și în documentele din dosar, precum și alte cereri prin care a solicitat, printre altele, încuviințarea unor probe, chemarea în garanție și "civilmente responsabili" a unor instituții și a unor persoane, "transcrierea tuturor înregistrărilor ... ședințelor publice sau nepublice sau a tuturor actelor/măsurilor/acțiunilor etc ... și depunerea în integralitate a tuturor transcripturilor la dosarul cauzei", depunerea la dosar a tuturor notelor, stenogramelor grefierilor indiferent de natura acestora, rambursarea cheltuielilor, încuviințarea efectuării auditului pentru perioadele 2012 - 2013 și 2016 - 2017 la D.G.R.F.P./A.J.F.P./A.N.A.F. Brașov etc.

Totodată, petentul a depus mai multe cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor:

- art. 80 C. proc. pen., art. 81 C. proc. pen., art. 91 C. proc. pen., art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 6 alin. (1) C. proc. civ., art. 8 C. proc. civ., art. 13 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 80 alin. (1) C. proc. civ. și art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistență juridică din oficiu, motiv pentru care contravin mai multor prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 287 C. proc. pen., care contravin prevederilor art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 31 etc. din Constituția României întrucât lipsa de la dosar a unor "copii numerotate și certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului" creează suspiciuni cu privire la ritmicitatea/temporalitatea actelor/măsurilor dispuse în cauză, părțile și instanța necunoscând în integralitate probatoriul;

- art. 153 - art. 173 C. proc. civ. și art. 257 - art. 264 C. proc. pen., întrucât prin neprevederea dreptului persoanei vătămate de a-i fi comunicate într-un termen rezonabil orice acte de procedură se încalcă mai multe prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 197 C. proc. civ., privind timbrarea cererii, ce îngrădesc și restrâng accesul liber la justiție astfel cum este garantat de Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la șanse egale procesuale și procedurale garantate de Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 21 alin. (1) - (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, care nesocotesc dreptul persoanei vătămate de a beneficia de compensație financiară sau de avans din compensația financiară, încălcând, astfel, mai multe prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale este de 48 de ore de la pronunțare, iar nu de la comunicarea încheierii motivate, aspect de natură a nesocoti mai multe prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 341 C. proc. pen., art. 347 C. proc. pen., art. 408 C. proc. pen., art. 425 C. proc. pen., art. 351 alin. (2) C. proc. pen., care îngrădesc dreptul persoanei vătămate de a beneficia de un dublu grad de jurisdicție, motiv pentru care încalcă mai multe prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen. care, prin neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicată în cauză, nesocotesc mai multe prevederi din Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7, pentru termenul din 09 noiembrie 2021.

Examinând cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul A., Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când se urmărește modificarea ori completarea actului normativ sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Verificând, din această perspectivă, solicitările formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în scris, Înalta Curte constată că cererile întrunesc doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acestora întrucât, deși au fost invocate de o parte din dosar, în fața unei instanțe de judecată și se referă la prevederi aflate în vigoare care nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale, excepțiile nu au legătură cu cauza în care au fost ridicate.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții care trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile menționate în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 600 din 12 august 2014, parag. 15). Incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității acestuia (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în M. Of. nr. 788 din 29 octombrie 2014).

Rezultă, așadar, că examenul legăturii cu cauza trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și la înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Caracterul excepției de neconstituționalitate, de remediu procesual de ordine publică care poate fi invocat în orice etapă a procesului penal, determină ca cerința privind relevanța ei să fie analizată în concret în raport cu faza în care este invocată. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu etapa procesuală în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Așadar, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost ridicată.

În speță, se constată că petentul A. a invocat, în calea de atac declarată împotriva soluției de respingere a unei cereri de strămutare, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80 C. proc. pen., art. 81 C. proc. pen., art. 91 C. proc. pen., art. 93 C. proc. pen., art. 3 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 6 alin. (1) C. proc. civ., art. 8 C. proc. civ., art. 13 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 80 alin. (1) C. proc. civ., art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. proc. civ., art. 287 C. proc. pen., art. 153 - art. 173 C. proc. civ., art. 257 - art. 264 C. proc. pen., art. 197 C. proc. civ., art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 21 alin. (1) - (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 341 C. proc. pen., art. 347 C. proc. pen., art. 408 C. proc. pen., art. 425 C. proc. pen., art. 351 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 367 alin. (9) C. proc. pen., considerând că acestea încalcă, printre altele, drepturile persoanei vătămate la apărare, la un proces echitabil, la egalitate de șanse, la dublul grad de jurisdicție și la protecție împotriva discriminării, garantate de Constituția României, de Declarația universală a drepturilor omului și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Se observă, astfel, că aspectele invocate de petent în susținerea cererilor de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții din legi speciale (O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale) ori a unor prevederi din C. proc. pen. și C. proc. civ. care nu au aplicabilitate și nici relevanță în ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată în prezenta cale de atac, care, așa cum s-a arătat anterior, a fost exercitată împotriva dispoziției de respingere a unei cereri de strămutare a cărei procedură de soluționare este guvernată de prevederile art. 71 și urm. C. proc. pen.

În plus, o parte din dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se susține, respectiv cele ale art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (dreptul la un proces echitabil), art. 13 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. (dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (reprezentarea părților în judecată), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. proc. civ. (asistența juridică) și ale art. 153 - art. 173 C. proc. civ. (citarea și comunicarea actelor de procedură), au corespondent în C. proc. pen., astfel că, în privința lor, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., care permit aplicarea dispozițiilor acestui cod și în alte materii, însă numai în măsura în care nu există prevederi contrare în respectivele domenii.

Prin urmare, se constată că textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură și nu pot influența modalitatea de rezolvare a căii de atac cu care a fost învestită Înalta Curte în dosarul de față, situație în care excepțiile de neconstituționalitate ridicate apar ca lipsite de pertinență în raport cu procesul în care au fost formulate.

De altfel, prin criticile aduse dispozițiilor considerate neconstituționale petentul nici nu urmărește armonizarea acestora cu legea fundamentală, ci modificarea și completarea actelor normative în sensul solicitat în cereri, aspect care, însă, este atributul exclusiv al legiuitorului, neintrând, așadar, în competența Curții Constituționale.

Față de cele dezvoltate anterior, având în vedere că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de normele legale, nefiind îndeplinită condiția reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, Înalta Curte urmează să respingă ca atare cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul A.

Examinând, în continuare, calea de atac declarată de petentul A. împotriva dispoziției din cuprinsul Sentinței penale nr. 145/F din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov privind respingerea cererii de strămutare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, prin sentința penală a cărei reformare se solicită, în baza art. 74 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Brașov, așa încât Înalta Curte observă că aceasta nu poate fi atacată pe nicio cale.

Astfel, potrivit art. 74 alin. (6) C. proc. pen., sentința prin care Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel se pronunță asupra cererii de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 408 C. proc. pen., în conformitate cu care sentințele pot fi atacate cu apel, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentințe nedefinitive pronunțate în cursul judecății, iar nu la alte hotărâri, și nici cele ale art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de art. 71 și urm. C. proc. pen. nu este susceptibilă de reformare prin supunerea ei controlului jurisdicțional.

În plus, se impune a se sublinia că, în reglementarea în vigoare începând cu 01 februarie 2014, legiuitorul nu a mai prevăzut recursul ca și cale ordinară de atac, acesta devenind, sub denumirea de "recurs în casație", o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate, cerințe ce nu sunt întrunite de cererea formulată de petentul A.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi supusă controlului jurisdicțional (pronunțată în procedura reglementată de art. 71 și urm. C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în temeiul art. 74 C. proc. pen., o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile... pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 145/F din 19 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul A.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 145/F din 19 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - ED